K. W. M. Fulford, o autoritate în domeniul medicinii conceptuale, argumentează convingător că, în timp ce îmbolnăvirile corpului pot fi demonstrate obiectiv pe baza faptelor, cele ale minţii nu se pot susţine decât prin judecăţile evaluative. Dar acestea din urmă se află la îndemâna tuturor persoanelor cât de cât inteligente, astfel încât ele pot cataloga drept nebun pe oricine este evaluat diferit. Cum consecinţele sociale ale stigmatizării sunt mari, vine rândul psihiatrului să emită o părere autorizată, care, deşi legitimă, nu are totdeauna un grad satisfăcător de certitudine. (...)

Publicitate Fenomenologia prejudiciului este asemănătoare unui curcubeu pe care se disting toate culorile spectrului. Forma sa cea mai gravă întâlnită în delirul sistematizat cronic poate fi cauzator de crimă. Spre centrul spectrului se situează procesomania, în care tulburările psihice exprimă o rigiditate şi o impenetrabilitate la argumentele logice vecine cu psihoza. În sfârşit, la marginea „albastră“ a spectrului se situează o formă mai puţin ofensivă a susţinerii prejudiciului care poate fi numită intoleranţa la injustiţie. O astfel de tulburare de personalitate, datorită împletirii interpretărilor de prejudiciu cu trăsăturile narcisice poate fi identificată ca o subcategorie. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

K. W. M. Fulford, o autoritate în domeniul medicinii conceptuale, argumentează convingător că, în timp ce îmbolnăvirile corpului pot fi demonstrate obiectiv pe baza faptelor, cele ale minţii nu se pot susţine decât prin judecăţile evaluative. Dar acestea din urmă se află la îndemâna tuturor persoanelor cât de cât inteligente, astfel încât ele pot cataloga drept nebun pe oricine este evaluat diferit. Cum consecinţele sociale ale stigmatizării sunt mari, vine rândul psihiatrului să emită o părere