Încă din 18 martie, Centrul Cultural al Republicii Ungare din Bucureşti, aflat pe str. Gina Patrichi (fostă Orlando), la nr. 8, la o aruncătură de băţ de Calea

Victoriei, găzduieşte expoziţia de ouă încondeiate a tânărului artist Kovács Attila Gellért. Este ca o poveste a tehnicilor de decorare a ouălor, la care a adus şi inovaţii personale, cum sunt ouăle „dantelate“, adevărate bijuterii create dintr-un material extrem de fragil. (...)

Povestea centrelor culturale ale Ungariei începe după Primul Război Mondial, când ministrul culturii de atunci, Kunó Klebelsberg, a lansat iniţiativa creării unor institute de ştiinţă şi cultură, cunoscute cu numele de Collegium Hungaricum. Primul a luat fiinţă la Roma în 1923, şi scopul existenţei sale era combaterea lipsei de putere politică şi militară prin promovarea intelectualilor unguri. În prezent, există 20 de case ale culturii maghiare, răspândite peste tot în lume.

Din motive politice şi sociale, Centrul Cultural Ungar de la Bucureşti nu a fost inaugurat decât în 1992, deşi necesitatea existenţei sale a fost conştientizată încă din anii şaizeci. După căderea regimului comunist, în urma semnării unui acord bilateral, centrul din Bucureşti şi-a deschis porţile, pe str. Batiştei nr. 39, în acelaşi timp cu Centrul Cultural Român de la Budapesta. Deşi vorbim de o instituţie relativ tânără, trebuie remarcat faptul că anul acesta a atins vârsta majoratului şi că de optsprezece ani a ajuns o prezenţă cunoscută şi apreciată în peisajul cultural bucureştean. Coincidenţă sau nu, această frumoasă aniversare va fi sărbătorită într-un sediu nou, o reşedinţă primitoare datând din anul 1932. Acest sediu a fost inaugurat la 19 februarie a.c. în prezenţa dlui Hiller István, ministrul educaţiei şi culturii din Ungaria, a dlui Kelemen Hunor, ministrul culturii din România şi a dlui Bretter E. Zoltán, di