În urmă cu câteva minute bune, pe site la Realitatea TV, am găsit următorul comentariu: “Bagatii în pyizzda mamii lor. Nu-i mai daţi la televizor.” Coincidenţa face ca, exact în acelaşi timp, eu să mă gândesc la câte şanse au ratat televiziunile din România de a boicota nu doar personaje ci şi gesturi.

M-a revoltat, spre exemplu, inconsecvenţa colegilor mei din tv care, chiar şi scuipaţi în direct, au continuat în a-l mediatiza pe protagonistul acelui moment grobian. Şi ăsta e doar un episod din zecile de momente în care televiziunile şi oamenii din media ar fi trebuit să reacţioneze în spiritul conservării bunului simţ.

Boicotul lui Boc şi al altor pedelisti, care au căpătat chip nu prin fapte ci prin dat pe sticlă, inclusiv la Realitatea, poate fi perceput ca un act stupid, nedrept, dureros, ba chiar usturător. E, cum zic comentatorii, ocazia care se răzbună tocmai printr-un gol din ofside, în minutul 90. E ultimul lucru la care te astepţi. Astăzi însă, mie nu-mi pare o dramă că nu-l mai vedem pe Boc la televiziunile de ştiri. Actualul premier nici nu se mai califica pentru aşa ceva. De mult faptele executivului nu mai au valoare de ştire. Informaţiile dinspre cabinet sunt redundante: NU E ADEVĂRAT CE SE ZICE LA TV, nu sunt şomeri, nu e criză, ţara o duce bine! În plus, ar mai fi un aspect: cel de ţinută, de blazon. Cei de teapa lui Boc sunt, îşi dau şi ei seama, cam de Etno, de OTV. Acolo e publicul care îi înţelege, sau din contra, care nu se mai oboseşte să-i înţeleagă.

Mergând cu imaginaţia pe o distanţă egală cu durata boicotului de partid, cred că putem distinge elementul care pierde clar la capitolele imagine şi comunicare. In schimb, Realitatea şi Antena3 pot învăţa ceva din proaspăt infaţisatul scandal al boicotului. Pot învăţa să fie mai selective, să-şi schimbe filtrul nu doar la nivel declarativ. La ştiri s-ar putea institui regula