Îi vedem la expoziţii, în parcuri, în concursuri. Le urmărim zborul, îi hrănim din palmă. Dar puţini ştiu că porumbeii sunt poate cei mai disciplinaţi sportivi din câţi există, că antrenaţi aşa cum trebuie ne pot uimi nu numai cu frumuseţea penajului, cât şi cu inteligenţa şi iuţeala. Şi mai au o calitate aproape unică, mai presus de orice dresaj din lume: se întorc întotdeauna la ce le e drag...
Aproape de necrezut. Prima crescătorie de porumbei sportivi în care am ajuns vreodată se află într-o zonă rezidenţială a Bucureştiului. De cum laşi în urmă pasajele reci din beton şi vilele cu umbrare, pătrunzi parcă în altă lume. O curte mărginită de "cuşti" speciale şi încăperi din lemn în care stau zeci, ba poate chiar sute de porumbei. În primul moment îţi pare rău pentru ei. Închişi în colivii "aurite", totuşi colivii. Abia pe urmă realizezi că frumoasele înaripate ies şi intră când vor, iar când le vezi executând volte măiastre pe cer ai certitudinea că libertatea există, chiar printre aceste cuşti.
O recentă statistică arată că în România există peste 15.000 de crescători de porumbei, ceea ce înseamnă că numărul "sportivilor înaripaţi" cu valoare certă poate depăşi lejer cifra de 100.000. Dacă până acum columbofilii erau grupaţi doar în asociaţii şi cluburi, de curând, Guvernul României a dispus înfiinţarea Federaţiei Române de Sport Columbofil (FRSC), recunoscând oficial practicarea sportului cu porumbei de concurs. "E o premieră istorică, care vine în întâmpinarea dorinţei tuturor columbofililor. Şi anume, aceea ca fenomenul sportiv columbofil să fie oficializat, recunoscut în sfârşit ca o ramură sportivă în toată puterea cuvântului", spune Cezar Sinca, preşedintele FRSC.
ÎN SFÂRŞIT, SPORTIVI!
Ce va urma? În primul rând o disciplinalizare a acestei ramuri sportive văduvită atât timp de rigorile şi atmosfera ce pot condu
