Putini stiu adevarul. Vacarmul, infernul si taraboiul oferite de mesele festive ma fac sa sufar nu numai auditiv. Ma fac sa sufar ca nu pot sa ma bucur de ascutimea mintii colegilor mei, de agerimea lor, de finetea unor spirite cu adevarat de elita. Prin anii 1997-1999 dezvoltasem relatii extrem de cordiale intre Iasi si un orasel din Grecia. Citeva proiecte comune se realizasera cu succes si am intors vizita pe care o facuse primarul grec in orasul Iasi. Mare mi-a fost mirarea cind am citit programul vizitei. Scria negru pe alb: ora 23 - intilnire cu primarul si consiliul local. - Dimitrios - intreb pe grecul care facuse studiile la Iasi si acum era pe post de traducator - ce-i asta? - Seara este mai racoare si apoi mergem la o cafenea. - Cuum? - Mai stam de vorba... - Dar eu de la orele 22.30 dorm. Dorm tun. - N-avem timp sa dormim? Vom dormi o vesnicie... N-am putut schimba programul si, dupa intilnirea de la primarie, la orele doua trecute fix eram inca la o cafenea. La inceput eram eu, Dimitrios si primarul. Incet, incet, si-au tras mesele, lipindu-le de masa noastra, o multime de greci, formind in final un grup de 14 persoane. Muzica, abia auzita, crea o ambianta placuta si fiecare povestea experiente de viata extrem de interesante. Oamenii calatorisera peste tot si auzeam noutati care mi-au alungat somnul. In citeva ore de somn, recuperasem necesarul refacerii mele complete si a doua zi eram bun de treaba. Mereu imi spuneam ca a fost o seara minunata. Din pacate, astfel de ore placute nu sint posibile in Romania. Sint invitat frecvent la mese festive si uneori chiar sint obligat sa ma duc. Suport extrem de greu sa ramin aproximativ o jumatate de ora sau chiar o ora. Nu stiu altii cum sint, dar eu inteleg altfel o masa festiva. Oamenii se intilnesc la o masa cu scopul principal de a mai discuta de una, de alta. In nici un caz sa se indoape. Placerea mea, si spe