* Uimitoarele istorii ale lui Maximo Huaraka Cusiquispe, pastorul cantaret din Muntii Anzi *

Iisus cel zburator

Imaginati-va un cer de cristal, asa cum exista numai in vise, de un albastru adanc, de o rotunjime globulara pe care norii se scurg in cercuri, alb-stralucitori. Ma aflu la vreo patru mii de metri altitudine, soarele arde rece, aerul este rarefiat si diafan, ca o panza tesuta de ingeri. Sunt pe creasta unui munte, deasupra stravechiului oras Cuzco, vechi de milenii, un fel de Roma a Americii Latine. Cel mai vechi oras locuit de pe ambele continente americane, supranumit Ombelico del Mondo - adica Buricul Pamantului, centrul lumii, capitala stravechiului imperiu incas, cladita la vreo 3500 de metri inaltime. De jur imprejur sunt numai creste de munti. Pe fiecare creasta se afla ruinele mute si stinghere ale trecutului. Condorii traseaza cercuri intunecate pe cerul stralucitor. Cu un ochi la orasul din vale, care se vede mai mult ca o harta, urc spre acest varf infipt in cer, pentru ca vreau sa-l vad pe Iisus. Dupa un bun obicei sud-american, deasupra oricarui oras care se respecta, se afla o imensa statuie alba a Mantuitorului, cu bratele deschise ca niste aripi, intr-un gest de suprema protectie. In fiecare dintre noptile translucide ale Anzilor, pe care le-am petrecut la Cuzco - sau, pe numele lui adevarat, Qosco, asa cum ii spuneau incasii - am privit statuia iluminata cu alb a lui Iisus strajuind orasul si mi-am dorit sa ajung acolo, sa o privesc de aproape. Iar acum sunt pe drum, insotit de ganduri. Fiecare pas este un chin, din pricina inaltimii. Francisco Pizzaro, marele conchistador, impreuna cu iezuitii lui si cu Sfanta Inchizitie, ar fi multumiti, dupa ce au trecut prin foc si sabie intregul continent, dupa ce au ucis milioane de oameni, in numele bietului Iisus, sa vada ca 500 de ani mai tarziu, insemnele crestinismului tron