În zilele noastre ştim multe despre corpul omenesc. Au mai rămas multe necunoscute, mai ales în legătură cu funcţionarea sistemului nervos. Ştim care este rolul inimii, care este rolul ficatului, care este rolul plămânilor, care este rolul venelor şi arterelor. Dar până s-a ajuns aici, oamenii au formulat mai multe teorii, mai multe ipoteze. Prin cercetări, prin experimente, prin discuţii, unele au fost confirmate, altele au fost infirmate. În perioada 130- 200 e.n., adică după încheierea războaielor dintre daci şi romani, medicul Claudius Galenus sau Galen, o vreme medic al unei şcoli de gladiatori, a demonstrat că urina se formează în rinichi, nu în vezica urinară, a demonstrat că prin artere şi vene circulă sânge şi nu aer, cum se credea până atunci. Cu toată experienţa sa şi valoarea incontestabilă, considera că organul intern cel mai important al corpului este ficatul, unde alimentele sunt transformate în sânge. Au trecut peste 1.400 de ani până când au fost descoperite legile adevărate ale circulaţiei sângelui de către William Harvey.
Incursiune în biografie
William Harvey s-a născut pe 1 aprilie 1578, în localitatea Folkestone, Anglia. Tatăl său era om de afaceri, iar cei cinci fraţi mai mici ai lui William au continuat afacerile tatălui. William a preferat studiul, învăţătura. La vârsta de 16 ani cunoştea foarte bine latina şi greaca, altfel spus, cunoştea două limbi de circulaţie internaţională la vremea aceea. A obţinut o bursă la un colegiu din Cambridge, unde a studiat medicina şi artele. În acea perioadă a asistat şi la câteva disecţii efectuate pe criminali executaţi. A absolvit studiile la Cambridge, în 1597, şi a continuat să studieze la Universitatea din Padova, în Italia. Aici, mentorul său a fost celebrul Fabrizio d’Aquapendente, care descoperise existenţa valvulelor venoase, dar nu a înţeles rolul acestora. Harvey nu est
