O oală cu nisip în care ard trei, patru lumânărele şi o coroană agăţată de uşă. În apropiere, pe terenul ce aduce a autogară părăsită, în jurul unui container plin cu gunoaie, copiii se joacă fără grijă. Câţiva plimbă un tomberon gol, galben. Îl răstoarnă, intră în el. Din toată comunitatea, trei, patru merg la grădiniţă sau la şcoală. Copilul omorât de câini cu câteva zile în urmă e undeva înăuntru, pe o masă.

Câteva femei pregătesc, în faţa barăcilor, nişte gogoşi. Pe foc arde o tigaie plină cu ceapă tocată şi ceva gălbui. O oală cu carne tocată e pe masa de sub umbrar. Pe băncile sprijinite de lemnele adăpostului, prichindeii îşi fac de lucru liniştiţi, în vreme ce fraţii mai mari se joacă la câteva zeci de metri distanţă, în jurul unui container plin cu gunoaie. Îşi fac de lucru cu un tomberon galben pe care-l aleargă dintr-un loc în altul, îl trântesc, se caţără pe el, se vâră înăuntru, apoi o iau din nou la goană, târându-l după ei, cu zgomot şi gălăgie. Unii sunt doar în pantalonaşi, alţii - desculţi. Murdari şi agitaţi, se apropie cu jucăria galbenă, de două, trei ori mai mare decât ei, de baracă, ademeniţi cu mirosul bucatelor. Unul ia o gogoaşă de pe farfurie. Muşcă din ea cu poftă şi o întinde altui copil. În câteva clipe nu mai rămâne nimic. Câţiva câini se perindă prin apropiere, sperând la o bucată de pâine. Un pui de maidanez vine să miroase cotorul de măr aruncat de una dintre femei. Nu-i place. Dă din coadă, ridică capul şi se duce mai încolo. Alţii se feresc de soare, adăpostindu-se sub maşini. Latră după maşinile care trec sau se plimbă pe lângă container, nestingheriţi de zarva copiilor. Nu se bagă în seamă unii pe alţii. În baraca din apropiere, un copil de doi ani şi şase luni urmează să fie înmormântat.

Nimic nu s-a schimbat

Dintre toţi prichindeii - numărăm peste 20 - doar câţiva merg la grădiniţă sau la