In primavara trecuta, cand puhoaiele au venit in salturi la vale, au umflat garla si au adus cu ele un pui de gasca, in ograda bunicilor Georgianei.
Era slab, ciufulit, pricajit si sleit de puteri. Gatul ii era lung, ca de lebada, iar ciocul rotunjit si galben. Il adusesera apele din tulburi departari, prins intr-o plasa de crengi si fire de iarba. I-am zis Gagaita, pentru ca flamanda sau satula, fara alegere, gagaia de mama focului. Mai ales cand uliul dadea tarcoale curtii cu pasari, Gagaita salva intotdeauna "mica Roma" cu tipetele ei. La fel facea si cand pisica Mieunica o privea cu ochi pofticiosi: gagaia pana se lasa mata pagubasa de ispita. Cand o intampina pe "amazoana" Georgiana, care revenea de la camp calare pe cainele Harbuzache, Gagaita tipa de bucurie pana la raguseala.
La mancare nu se sfia deloc: manca cu pofta si fara alegere. Ii mergea bine si crestea ca din apa. Indata s-a facut o gasca dolofana, care domina toata curtea pasarilor. Dar a venit si vremea maturitatii, cand Gagaita, atinsa de fiorii iubirii, si-a dorit un partener. Si cum cu dragostea nu-i de glumit, stapana casei s-a gandit sa-i aduca cativa pretendenti Gagaitei: unul a fost din Suceava, altul din Timisoara. Amandoi erau gansaci ferchesi si cu noroc la urmasi, pentru ca in curtea de pasari s-au perindat sumedenie de generatii gagaitoare. Harnica la mancare, dar si la ouat, gasculita lasa zile in sir cate un ou in cuibarul ei de langa cotetul lui Guit. Dupa fiecare ou isi anunta isprava, printr-un ga-ga rasunator si de fiecare data era rasplatita de gospodina casei cu hrana aleasa si plimbare prin livada. Era spatiul ei recompensatoriu, de retragere. Raiul ei vegetal unde se bucura de iarba, flori, seminte si fructe. (Nu le dau dreptate celor ce spun "proasta ca o gasculita"!)
Ca mama, Gagaita a fost fara repros. Isi ocrotea odraslele, le plimba, le supraveghea l
