Agenţia spaniolă de presă, EFE, a realizat un interesant reportaj, în România, intitulat "Teroare pe malurile Dunării", pe tema Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Jurnaliştii iberici au găsit doi supravieţuitori ai lagărului de muncă ce era, pe atunci, şantierul "faraonicei" construcţii comuniste, din amintirile cărora a reconstituit atmosfera acelor ani.

"Mii de şi-au lăsat pielea şi viaţa pe şantierul celui de-al treilea cel mai mare canal din lume, un proiect megaloman şi de îndoielnică rentabilitate, care trebuia să asigure legătura navigabilă între Dunăre şi Marea Neagră, piatra de temelie a politicii de inspiraţie sovietică a operelor faraonice din România". Aşa îşi începe agenţia spaniolă EFE reportajul despre Canal, pe care îl numesc "mormântul burgheziei".

Munca începea la 5 dimineaţa. Noaptea, înainte de somn, tortură

"Convoaie de prizonieri burghezi soseau din toate puşcăriile şi centrele de reeducare din ţară, la malurile mareului fluviu european, unde intrau în câmpul muncii. Când, în 1950, începuseră recrutările forţate, Nicolae Purcărea, care pe atunci avea doar 27 de ani, îşi ispăşea în teribila închisoare de la Piteşti pedeapsa pentru participarea la un miting fascist", continuă reportajul spaniol. "Munceam 12 ore pe zi, spărgând şi transportând piatră. La cinci dimineaţa ieşeam la muncă, unde rămâneam până seara. Accidentele erau frecvente. Unii mureau de frig, alţii de oboseală... Noaptea sosea reeducarea prin teroare", le-a povestit Purcărea ziariştilor.

Citeşte pe Adevarul.es mărturiile unora dintre supravieţuitori