În plin centrul Madridului, prostituatele din ţara noastră se simt „ca acasă", sub ochii poliţiştilor. În Spania există, în acest moment, un puternic curent de opinie care susţine legalizarea prostituţiei.
Indiferent de oră, de zi sau de vreme, fetele sunt prezente"la post" şi uneori îşi vând corpul pe sume ridicole. „Nu au ruşine, nu au frică", se plâng unii locatari din zonă. În fond de ce le-ar fi ruşine? Unele se prostituează în acelaşi loc de câţiva ani şi chiar se salută cu locatarii imobilelor de deasupra, de parcă ar fi vecini. Nici frică nu le este. Se simt protejate. Proxeneţii sunt cu ochii pe ele mai mult decât stau camerele de supraveghere ale Poliţiei pe infractorii din zonă. De altfel, poliţiştii par simplii turişti şi se plimbă nestingheriţi printre ele.
Nu se ascund
"Psssssssst!". Aşa-şi atenţionează una dintre ele clienţi, în timp ce dă din şolduri ostentativ. Alta este mai directă: "Vino cu mine, să ne iubim puţin!". Nici nu te lasă să o refuzi că-ţi şi spune preţul: 25 de euro. "Ce mai faci în ziua de azi cu banii ăştia?", încearcă ea să te convingă. În faţa unui magazin de încălţăminte, o altă prostituată româncă, blondă, corpolentă şi la vreo 30 de ani, este abordată de un spaniol în vârstă, care i-ar putea fi bunic. "40 de euro", îi răspunde fata. Bătrânul este simpatic: face calculul în pesetas, vechea monedă spaniolă, şi îi spune că-i cere prea mult. Pleacă zâmbind şi se duce la o altă prostituată. Tot blondă, tot româncă, pentru că majoritatea celor de aici sunt tinere cu paşaport de România. La prima blondă vine un tânăr marocan. Nici nu apucă să fumeze o ţigară, că bărbatul pleacă împreună cu ea pentru 25 de euro.
„Ai luat banii ?"
În faţa terasei unui bar, un bărbat, ras în cap, îmbrăcat în blugi şi geacă de piele şi dat cu parfum scump, pare că aşteaptă pe cineva. Este agitat şi se uită des la ceas. Ca
