Laura şi Florian au petrecut Sărbătorile cu vecinii lor de diverse naţionalităţi, alături de care locuiesc în satul ecologic din Bahia. A fost primul lor Paşte brazilian. Cozonac cu nucă, drob de soia şi ouă vopsite ecologic - toate pregătite din inimă. Aşa ne-am aşteptat invitaţii. Fiecare dintre ei a adus la masă ceva specific ţării de origine.
Şi se apropia Paştele. Sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos şi a luminii din noi toţi. Anul acesta, în aceeaşi zi şi la ortodocşi, şi la catolici. Primul Paşte - aşa cum a fost şi primul Crăciun - pe care urma să nu-l facem acasă, cu familia mea cea mare. Mama şi tata tot sperau că o să repetăm surpriza pe care le-am făcut-o anul trecut, când am apărut la uşă în Joia Mare, veniţi direct din Norvegia, fără să-i anunţăm că ne întoarcem în ţară.
Nu am repetat-o. Am cerut, însă, indicaţii pe messenger despre cum se fac drobul de soia, cozonacul şi cum se vopsesc ouăle fără vopsele chimice... şi am trecut la treabă.
La masă, cu o mare familie
Şi mie, şi lui Florian ne plac oamenii. Mult de tot. Ne place să stăm de vorbă, să împărtăşim, să împărţim cu oamenii ce avem. Şi ce ocazie e mai bună decât Paştele să ne adunăm, încă o dată, la o masă mare cu familia noastră de aici, din Piracanga?
Cu oamenii pe care îi iubim şi alături de care ne petrecem aproape fiecare zi?
Aşa că am sunat adunarea şi am invitat la „Easter Brunch" (ăsta e un mic-dejun-prânz prelungit) pe prietenii noştri piracanghezi: Esther (din Kenya) şi Alain (din Elveţia), Mike (din Africa de Sud) şi Georgia (tocmai din Australia), Anushka (Germania), Marcelo (Brazilia) şi Olivia (din Spania), Margarita, Freddy şi Omkar (din Ecuador), Maia (din Italia) şi Pitango (din Israel), plus noi, doi români. I-am propus fiecăruia să aducă ceva tradiţional pentru Paştele din ţara lor. Iar noi ne-am pus pe făcut cozonac, drob şi ouă roşi
