“Domnul Preda nu este un om politic, nu cred că va putea continua la nesfârşit într-o asemenea manieră. Un om politic ştie să respecte deciziile structurilor politice” – acesta este comentariul unui lider PDL referitor la decizia lui Cristian Preda de a nu se supune hotararii partidului.

Nu imi propun sa dezbat aici motivele deciziei PDL sau optiunea lui Cristian Preda, nici daca ziaristul minte si manipuleaza mai mult decat politicianul, daca primul merita sa fie mai mult hulit decat al doilea.

Despre reforma clasei politice as exprima cateva opinii care, desigur, pot fi rapid demontate in functie de simpatiile politice ale celui care citeste.

Constat cu neliniste ca in acest caz domnul Preda e acuzat de rebeliune si nesupunere, cum, in egala masura, constat ca in alte situatii politicanului i se reproseaza ca este un “yesman” , un umil membru de partid, care nu cracneste si care pentru o functie considera slugarnicia totuna cu loialitatea. Deci, cum sa faci? Sa te opui acelor masuri care ti se par doar viscerale sau sa fii un membru de partid constiincios si daca partidul a decis, atunci sa te conformezi?! Care e atitudinea corecta? Sa accepti hotararile sefului chiar daca intra in contradictie cu normele unei convietuiri politice si sociale rationale? Sa te faci ca nu intelegi ca discursul politic este determinat nu de valori, ci de locul pe care un partid il ocupa pe scena politicii?

Declaratia liderului PDL contine un pietroi de adevar. Intr-adevar, ca sa fii politician, sa iti asiguri un drum linistit, lesnicios spre fruntea organizatiei, fie locale, fie centrale, sa accezi la un colegiu eligibil trebuie sa te supui deciziilor partidului, chiar daca iti stau ca aluna in Marul lui Adam. Trebuie sa ii spui sefului ca ceea ce decide e inspiratie divina si ca doar ticalosii i se pot opune.

Clasa politica nu se reformeaza pentru ca, in