Parcul Cismigiu este prima si cea mai veche gradina publica din Bucuresti. Este asezata exact in centrul orasului, si are o suprafata de circa 16 hectare, care cuprinde si lacul din mijloc.
In Cismigiu se poate ajunge prin doua din cele mai mari artere ale Capitalei: bulevardul Regina Elisabeta si bulevardul Schitu Magureanu. Intr-o parte este Colegiul National Gheorghe Lazar. Gradina Cismigiu a fost amenajata in stilul parcurilor englezesti.
300 de ani de istorie
In 1779, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a doua cismele in Bucuresti, ca sa aiba omul de rand de unde lua apa curata. Prima a fost sapata exact pe locul unde se afla intrarea in gradina dinspre Stirbei Voda. Cismeaua nu a avut succesul scontat, in jurul ei formandu-se o balta mizerabila. Mai mult, balta era alimentata de toate zoaiele de la gospodariile din jur. Locul, aflat in mijlocul orasului, a devenit repede un focar de infectie.
In vecinatatea cismelei si a baltii din jurul ei s-a apucat sa-si ridice o casa noua Dumitru Siulgibasa, adica tocmai seful lucrarilor peste cismelele orasului, supranumit si "marele cismigiu". Asa se explica cum treptat, in folclorul urban zona numita "lacul lui Dura-Negutatorul" a fost inlocuita cu zona "Cismigiului".
Intreg perimetrul a ramas subdezvoltat si din cauza inundatiilor anuale care umflau lacul Cismigiu - nivelul sau crescand uneori, pana unde este azi Casa Centrala a Armatei. Vreo 60 de ani mai tarziu, prin 1830, generalul Pavel Kiseleff a cerut ca balta sa fie secata, iar terenul sa fie transformat intr-o gradina publica. Faptul s-a realizat abia in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, adica 15 ani mai tarziu, in 1847.
De afacerea propriu-zisa a gradinii s-a ocupat peisagistul Wilhelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena, si insarcin
