Intrarea Junilor în Cetate - obicei organizat în fiecare an în Duminica Tomii - atestă primele încercări de desegregaţie a strămoşilor noştri, aflaţi sub dominaţia saşilor şi ungurilor. Istoricii spun că în spatele datinilor, junii s-au constituit ca organizaţii paramilitare care năzuiau obţinerea independenţei

Junii au coborât duminică în Cetatea Braşovului, vestind Învierea Domnului. Odată cu ei, razele soarelui s-au pogorât asupra vechiului burg, spre bucuria miilor de localnici care au ignorat prognozele meteo şi au aşteptat, în Centrul Vechi, parada cailor. Cele 7 cete - Tineri, Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori - au coborât din Piaţa Unirii pe strada Mureşenilor, pentru a urca apoi spre Piaţa Sfatului prin Bulevardul Eroilor. Junii salutau mulţimea prezentă cu „Hristos a Înviat!”, iar oamenii răspundeau conform tradiţiei cu „Adevărat a Înviat”.

S-a dat cu tunul şi cu… copitele

Parada a fost spectaculoasă, dar şi periculoasă. Intrarea junilor neexperimentaţi în cete a fost evidentă, întrucât nu erau obişnuiţi cu strunirea cailor speriaţi de atâţia spectatori. În timp ce unii armăsari se cabrau în faţa obiectivelor camerelor de filmat şi fotografiat, alţii aruncau cu copitele. Aşa a ajuns să fie lovită o braşoveancă, în timp ce viziona parada, ajunsă pe strada Apollonia Hirscher. „Am avut noroc: eu eram aplecat să fac poze, iar doamna care era în picioare şi-a pus pâinile în faţă. S-a ales, din câte se pare, cu o fractură la una din braţe. Salvarea a luat-o în primire imediat”, ne spune un martor. Teama cailor a fost sporită şi de salvele de tun, trase din Turnul Alb, care au zguduit sonor vechea cetate.

Parada Junilor s-a terminat la Pietrele lui Solomon, unde fiecare ceată s-a retras la locul de stabilit de promenadă. O parte din spectatori au rămas în Piaţa Sfatului, însă foarte mulţi au mers