A trecut repede pe tratament

Şi-a dat seama că mama ei are o problemă abia când aceasta nu mai găsea cuvinte precum morcov, pâine, lapte. „Pe secvenţe răspundea bine la unele întrebări, dar nu mai făcea faţă conversaţiilor lungi. Vorbea şi deodată se oprea, fiindcă uita cuvinte", îşi aminteşte Nicoleta.

Pentru că în cercul lor de prieteni s-a nimerit să fie şi un psihiatru, medicul Cătătlina Tudose, de la Spitalul „Alexandru Obregia" din Bucureşti, diagnosticul de Alzheimer a venit rapid, când boala era într-un stadiu incipient. „Nu ajunsese la o formă avansată a bolii şi a trecut destul de repede pe tratament. Asta i-a ţinut boala în loc", spune Nicoleta.

Doamna Pop nu se mai descurcă la cumpărături, ca acum trei ani, când încă putea să iasă până la chioşcul din spatele blocului, cu lista făcută, dar reuşeşte să pună rufele spălate pe sârmă, să calce, să răsfoiască ziarele, să completeze Sudoku.

Tot ce face doamna Pop, cum îi spun apropiaţii şi vecinii, e mare lucru pentru un bolnav cu Alzheimer. În România, cei mai mulţi pacienţi sunt diagnosticaţi tardiv şi ajung să îşi petreacă timpul mai mult sedaţi. „Nu se face terapie ocupaţională ca în alte ţări", spune Nicoleta.

Asta nu înseamnă că doamna Pop nu mai trece prin momente grele. Problemele apar mai ales când Nicoleta nu e cu ea.

„Odată am găsit-o plângând. Voia să mă sune şi nu a nimerit o cifră. Să o ia de la capăt, îi era foarte greu", spune Nicoleta, care de atunci a angajat o femeie, care îi mai ţine companie mamei sale.

Dacă boala se va înrăutăţi, Nicoleta şi-a propus să angajeze un asistent specializat în îngrijirea pacienţilor cu Alzheimer. „Sunt cu arma la picior!", zice ea.

„Mama mea era o fire anxioasă, intra mereu în competiţie"

Împreună cu psihiatrul, Nicoleta a întors viaţa mamei sale pe toate feţele şi a încercat să găsească posibilele cauze care