O singura data mi-a dat sa documentez ceva. Un nimic credeam eu. Nu stiam in ce ma bag. S-a declansat un infern al detaliilor, al chitibusurilor pe care eu nu l-am mai stapinit, dar in care el a intrat si din care a iesit o documentare beton. In luna aia de zile, in care ne auzeam la telefon poate 5 minute, am invatat mai multe despre mine decit in multe alte momente.
Nu stiu cum de poate sa se si beleasca prin ochiul ala rece de la aparatul de filmat si sa fie atent si la giumbuslucurile fierbinti ale subiectelor lui vii, dar stiu ca n-a fost tema atacata de presa noastra de doi lei in cursul acestor 20 de ani, zic teme sociale, da, pe care sa nu le luat in tarbaca adevarata si Solomon. Ciinii bagabonti, dementa traficului rutier. Sint lectii de profesionist deja. Ne da clasa tuturor ziaristilor, jurnalistilor, oamenilor de teve, cirnatilor.
Genial insa este in Marele Jaf comunist si in cele doua filme despre avangarda romaneasca.
Acum vine inca o provocare. Abia astept sa vad filmul. Stiu omul. Nu putea s-o dea in bara. Vreau sa vad daca a fost genial. Atit.
> De ce n-ai plecat din tara?
Mai întâi, m-am gândit că aici e viitorul şi că lucrurile nu sunt înţepenite ca-n lumea civilizată. Mă fascina spectacolul schimbării. Apoi, m-am consolat că aici pot face ceea ce-mi place. În fine, n-am avut curajul s-o iau de la capăt în altă parte.
> Ce te enerveaza in ro?
Mai ales faptul că oamenii se dispreţuiesc între ei. Profund. Când spui cuiva bună ziua, te priveşte deja cu duşmănie, ca şi cum ai vrea să îi iei ceva. Mă enervează competiţia întru şmecherie. Ca exemplificare pentru cele de mai sus, vă rog să luaţi traficul din oraşe şi forumurile de pe net.
> Ce filme te-au format?
Eu m-am format la cinematecă, cu filmele italieneşti din anii 50-60, cu Fellini, Antonioni şi de Sica. În top erau « La strada », «Ec
