Când nu buchiseşte cifre la serviciu, în puţinele ore din noapte care îi rămân libere, creionează frânturi de realitate în versuri.
„Sunt carne roasă de talazul tău, artă,/la hotarul de est, în calea tristeţii,/o poartă spartă...”, îşi începe scriitorul Tudor Negoescu crezul despre înclinaţia sa. Nu ai spune, din căutătura timidă şi tremurul din voce, că îşi petrece ore bune din noapte încropind versuri, schimbând cuvinte din poezii scrise în nopţile anterioare.
„E o activitate care nu îţi aduce profituri, sunt foarte puţini scriitori care pot trăi astăzi din munca asta. Literatura e o supapă, e o evadare în altă lume, o lume care se inspiră însă tot din realitate”, ne povesteşte scriitorul.
Şi-a reîntâlnit peste ani mentorul
Deşi lucrează ca economist la Ford, nu a abandonat niciodată scriitura, frecventând şi acum cenaclurile literare craiovene, târgurile şi festivalurile de profil. Şansa a făcut ca, la unul dintre aceste evenimente, să-l reîntâlnească pe cel care i-a îndrumat paşii spre scriitură în anii liceului, profesorul Marian Barbu.
„Ani de zile, după ce m-am angajat la fabrica de automobile, nu am mai scris nimic. M-am luat cu problemele vieţii. Până când, în 1998, un coleg de serviciu, informatician dar şi scriitor, m-a întrebat dacă vreau să merg la un cenaclu condus de profesorul Barbu. Mi-am dat seama că este vorba despre omul ne-a apropiat de cuvânt. A fost o întâlnire emoţionantă şi de atunci mi-am reluat activitatea literară”, ne-a mărturisit craioveanul.
Are în plan publicare a două volume
După două volume publicate în 2001, respectiv 2003, primite bine de cercurile literare craiovene şi nu numai, scriitorul s-a oprit să se odihnească puţin. A trimis poezii către reviste de specialitate şi chiar a început să scrie critică literară, însă nu a mai publicat nicio carte. Tudor Negoescu şi
