Am ajuns cu miraculoasa poveste a mondialului fotbalistic la episodul al VIII-lea. Am pornit la drum în Montevideo când echipele europene, puţine la număr au traversat oceanul pe Conte Verde. S-a revenit de patru ori în Europa. Cupa Jules Rimet până în 1970 a făcut naveta între America de Sud şi Europa. De cinci ori a trecut oceanul şi de cinci ori a rămas în Europa. Echipa Carioca şi-a demonstrat superioritatea şi a cucerit-o definitiv după ce în 1970 în Mexic a obţinut Zeiţa de Aur de trei ori. Din ediţia din 1974 de care ne-am ocupat în serialul trecut a devenit World Cup (Cupa Mondială).

Am făcut cunoştinţă cu primele trei naţiuni care s-au încumetat să răspundă la prima strigare din 1930. De atunci an de an numărul acestora s-a multiplicat la 29 în ediţia a II-a italiană, la 36 în cea de-a cincea din Elveţia. S-a ajuns la 71 în 1966 la ediţia engleză, pentru ca la ediţia din 1974 din Germania Federală de câte două ori, Anglia şi de trei ori Brazilia.

Am făcut acest remember astăzi când pornim să cutreierăm ediţiile următoare care ne aduc tot mai aproape de zilele noastre. Astăzi ne vom ocupa de ediţia a XI-a argentiniană.

Ediţia a XI-a Argentina:

1-25 iunie 1978

După 16 ani, de la ediţia din 1962 din Chile, o ediţie a Campionatului mondial s-a desfăşurat în America de Sud. Atribuirea statului care se întinde de-a lungul coastei Atlanticului de Sud până la Ţara de Foc s-a făcut la Congresul FIFA cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1968 din Mexic. Anumite evenimente politice petrecute nu cu mult timp înaintea deschiderii oficiale puneau problema dacă se va organiza sau nu, ediţia a XI-a. Regimul militar instaurat în Argentina care a transformat într-o baie de sânge protestele militanţilor de stânga. Cum preliminariile erau încheiate nici o echipă calificată nu a refuzat călătoria spre Buenos Aires.

Evenimentele nu au afecta