La 11 aprilie 1990, ex-Regelui Mihai i s-a refuzat vizita în România. "E o situaţie inedită pentru mine!", a declarat fostul monarh pe Aeroportul din Zürich. O situaţie inedită era şi în România: monarhia părea un garant al democraţiei.

După mai bine de patru decenii de emigraţie, ex-Regele Mihai solicitase viză pentru România. Speriaţi de interesul şi curiozitatea multor cetăţeni de a-l vedea pe fostul monarh în carne şi oase, autorităţile de la Bucureşti s-au răzgândit. Pretextând că deţin informaţii privind pregătirea de demonstraţii antimonarhiste care-ar fi periclitat chiar viaţa membrilor suitei regale, oficialii bucureşteni au declarat că nu-i vor acorda viza de intrare în ţară.

PATRU DECENII DE EXIL

Gata de îmbarcare pe Aeroportul din Zürich, fostul monarh a declarat la auzul neplăcutei veşti: "E o situaţie inedită pentru mine!". Era, într-adevăr, un afront ce sfida şi regulile diplomaţiei şi ale bunului-simţ.

Momentul a fost puternic mediatizat, stârnind proteste în ţară şi în străinătate. Promisiunea că va fi primit în ţară abia după alegerile din mai 1990 nu a făcut decât să alimenteze suspiciunile că noii lideri erau speriaţi de concurenţa fostului monarh. Dar ameninţa el, oare, speranţele guvernanţilor?

Ultimul rege al României părăsise ţara după ce semnase - pentru el şi urmaşii săi - actul de abdicare ce-i fusese înmânat de Petru Groza şi Gheorghiu-Dej. Avea atunci abia 24 de ani şi o biografie pe măsura trădărilor veacului. Suveran al României la doar 6 ani, prin abandonul familial şi regal al tatălui, a fost detronat curând de propriul părinte printr-o lovitură de stat. A revenit pe tron după un deceniu, în urma altei lovituri de stat, în regimul progerman al generalului Antonescu. La 10 mai 1941, conducătorul statului i-a înmânat bastonul de mareşal. Trei ani mai târziu,