- Diverse - nr. 523 / 12 Aprilie, 2010 De mai multi ani incoace se vorbeste tot mai mult despre violenta actiunilor din filmele artistice. Nu doar ca se vorbeste, dar se iau si atitudini, deoarece se zice ca ar avea efecte negative asupra celor care le vizioneaza, in principal asupra copiilor si tineretului. Este adevarat ca sunt multe filme in care actorii se bat cu harnicie, dar totul este doar fictiune, fiind filme artistice si nu documentare. Chiar si cele inspirate din intamplari adevarate, in principal cu tematica istorica, de fapt sunt reconstituiri ale evenimentelor, incarcate cu o mare doza de fictiune. Daca ar fi sa se elimine scenele de lupte, de batalii dintr-un film cu tema istorica, poate ca ar fi povestite de un personaj, dar filmul si-ar pierde orice farmec si sens. Atitudinea fata de violenta din filme s-a impus pe parcurs, pe masura ce anumiti derbedei au fost prinsi incalcand legea sau dedati la actiuni antisociale. Intrebati de organele de ordine ce i-a indemnat sa comita faptele, raspunsul lor pueril a fost ca s-au inspirat din filme. La urma-urmei, n-au facut decat sa-si fabrice o scuza plauzibila si care a fost luata in serios de oameni in toata firea. Dar atitudinea de stopare a violentei se rasfrange nu doar asupra filmelor artistice, ci si asupra desenelor animate, multe dintre ele considerate a fi incarcate cu actiuni mult prea violente. In acest sens, iata ca subiectul este dezbatut si prin scoli cu elevii, dar si cu prescolarii, fiindca, privind un filmulet cu "Tom si Jerry", ne vom cutremura de imaginile care ne infatiseaza ce pateste un personaj sau celalalt. Avand in vedere ca pisica este un animal domestic util, iar soarecele este un rozator daunator al bunurilor noastre alimentare si uneori nealimentare, pe deasupra mai este si vector de transmitere a unor boli infectioase, in filmele de desene animate personajul pozitiv este tocmai