- Editorial - nr. 523 / 12 Aprilie, 2010 In anul 2007, produsul intern brut pe cap de locuitor era in Bucuresti _ Ilfov de 92% din media Uniunii Europene, de doua pana la patru ori mai mare decat in restul regiunilor romanesti". Dupa un an, decalajul a crescut intr-un ritm si mai alert, egaland media europeana, marindu-se, in acelasi timp, acest decalaj fata de cea mai mare parte a tarii. In 2009, an de criza, discrepantele dintre capitala si provincie au continuat sa creasca. Iata doua exemple concludente. Daca la nivel national rata somajului s-a dublat fata de inceputul crizei, in Bucuresti, ea a crescut cu numai 0,7 % puncte procentuale, iar in majoritatea judetelor salariile au scazut cu cateva procente fata de 2008, in timp ce bucurestenilor le-au ramas in plus in buzunare, in medie, 45 de lei lunar. Efectul polarizarii este cresterea migratiei fortei de munca din zonele sarace spre tarile industrializate cu economii puternice pe care recesiunea mondiala le-a afectat mai putin, iar pe plan intern s-au inmultit problemele sociale (conflictul deschis dintre profesori, bugetari si guvern) datorita cresterii somajului si infractionalitatii. Cum ar putea fi stopate pe cat posibil aceste efecte degradante, in crestere ingrijoratoare pentru Romania si Guvernul sau? Prin atragere de fonduri (investitii) pentru dezvoltarea economica in general si in special a infrastructurii, mai ales din surse europene si nu din imprumuturi impovaratoare pentru generatia viitoare. In timpul crizei, care la noi a inceput sa se faca simtita din octombrie 2008, peste 377.000 de romani si-au pierdut locurile de munca, nereusind sa se mai angajeze, in timp ce in Bucuresti au fost concediati doar 9.000 din totalul disponibilizatilor din tara, desi aici lucreaza 20% din salariatii din Romania. Sunt judete unde situatia sociala a majoritatii locuitorilor este grava si continua sa se deterior