Declarativ, cu toţii ne dorim o ţară fără corupţie, în care toţi cei ce iau şi dau mită să ajungă după gratii. În special cei ce primesc cota parte din jefuirea banului public. În realitate, este suficient să înceapă investigarea unei reţele mafiote la nivel înalt, precum cea a senatorului Cătălin Voicu, pentru ca acest consens formal şi mincinos să se crape, lăsând să se întrevadă cine îşi doreşte cu adevărat ca România să stea pe un fundament solid de lege şi ordine şi cine nu.

Brusc, pentru unii, politicieni şi oameni de rând deopotrivă, este mult mai important să atragă atenţia că o astfel de anchetă este folosită ca o perdea de fum pentru a abate atenţia de la probleme economice. Şi că, de fapt, totul este doar o răfuială politică pentru a-i băga la apă pe cei din opoziţie. Şi că, oricum, cei arestaţi săptămâna trecută vor rămâne nepedepsiţi, pentru că, uitaţi-vă în urmă, nici un personaj sus-pus nu a fost condamnat până acum pentru corupţie. Suntem blestemaţi să trăim în băltoaca asta fără lege până vom crăpa, este concluzia implicită a celor ce nu văd absolut nimic pozitiv în faptul că un senator, un judecător şi doi oameni de afaceri sunt puşi să dea socoteală pentru fărădelegile lor.

Şi nu sunt puţini cei care gândesc aşa. Doar că unii predică deliberat fatalismul antijustiţiar, în timp ce restul, marea majoritate, de fapt, sunt doar victimele acestei retorici. În prima categorie intră politicienii, magistraţii, oamenii de afaceri şi jurnaliştii care fac parte ei înşişi dintr-o reţea similară celei intrate azi pe mâna DNA. În a doua se află toţi care nu îşi pot depăşi condiţia de victime ale propriei neputinţe şi care nu vor să accepte că depinde şi de ei ca lucurile să se schimbe în bine în această ţară.

Hoarda de politicieni mânjiţi le spune: „Toată povestea cu Voicu este doar o diversiune a lui Băsescu, ca să bată atenţia de la probl