Pentru Ana Georgeta Băncescu amintirile legate de George Enescu şi de neamurile sale sunt lucruri obişnuite, de familie.
Dar, cum sângele apă nu se face, talentul muzical este, de asemenea, o caracteristică de familie.
“Tata a cântat la chitară în diferite formaţii, toată tinereţea lui. De asemenea, bunicul avea o voce foarte frumoasă şi un deosebit talent interpretativ. Toţi ai noştri cântă frumos, dar asta este ceva firesc la descendenţii lui Enescu, care alcătuiesc o familie numeroasă, cu mulţi membri stabiliţi în străinătate. Ai noştri nu consideră talentul muzical ca pe ceva ieşit din comun şi tocmai de aceea, dintre toţi, doar pianista Ioana Minei şi cu mine am absolvit Conservatorul”, explică Ana Georgeta Băncescu.
Solistă a trupei Daybreak
În vara anului trecut, la îndemnul surorii sale, Doruţa, care este regizor de televiziune, Ana a început să cânte cu formaţia Retro Future, care rămăsese fără solistă şi al cărei repertoriu includea muzică americană, în special, jazz, swing, rock, blues.
Apoi, la începutul anului 2010, împreună cu Laurenţiu, chitaristul de la Retro Future, Ana a pus bazele trupei Daybreak, în care au venit şi Andreas, la contrabas şi Matt, un foarte tânăr şi talentat american, percuţionist.
“Băieţii sunt îndrăgostiţi de jazz, mai ales că Matt şi Andreas au cântat cu binecunoscutul jazzman Pedro Negrescu. Eu m-am <îmbolnăvit> de dragul muzicii lor şi simt că nu mai pot trăi fără să cânt jazz”, spune Ana care pur şi simplu nu mai poate renunţa la plăcerea de a fi solista trupei Daybreak.
“Deşi am cântat cu vocea, ani de zile, în corurile Simbol şi Preludiu şi, între anii 2007-2009, am făcut backing pentru Paula Seling, postura de solistă a unei trupe este, pentru mine, cea mai atrăgătoare formă de manifestare artistică”, mărturiseşte tânăra.
Repetiţii, concerte şi
