Tragedia poloneză a scos în evidenţă un adevăr stânjenitor: mulţi şefi de state merg cu avioane învechite. Dar înlocuirea lor îi expune pe liderii politici unor critici vehemente. Cu ochii la sondaje, aceştia preferă să lase lucrurile aşa. Făţărnicia e maximă.
Aeronava prezidenţială a României are 36 de ani. Cea a preşedintelui bulgar e mai nouă, are doar 21 de ani. Dar e un Tupolev 154, aşa că va rămâne la sol până la elucidarea cauzelor catastrofei de la Smolensk. Preşedintele portughez merge cu un avion vechi de 20 de ani, cel slovac cu unul de 23 de ani şi aşa mai departe. Puţini oameni obişnuiţi ar îndrăzni, pe banii lor, să urce în asemenea avioane învechite.
Şi atunci, de ce liderii politici nu îndrăznesc să schimbe situaţia? Probabil, pentru că niciodată democraţia nu s-a mai simţit atât de prost precum în zilele noastre. Pentru că, nicicând, instituţiile democratice nu s-au mai aflat la niveluri de încredere atât de scăzute.
Cum de toate acestea se întâmplă după ce democraţia a ieşit victorioasă în confruntarea cu comunismul? Poate, pentru că nu mai există termenul de comparaţie, pentru că oamenii nu mai simt existenţa unei ameninţări iminente, din exterior, la adresa libertăţii lor. Poate fiindcă anumite modele autoritare, precum cel chinez sau cel rus, eventual cele ale monarhiilor din Golf, aduc rezultate economice interesante, cel puţin la o primă analiză.
Poate, după 20 de ani de democraţie, cetăţenii Europei de Est consideră că lucrurile nu au mers atât de bine precum speraseră. Iar cetăţenii Europei de Vest sunt de părere că extinderea Uniunii i-a costat prea scump. Sau pur şi simplu pentru că oamenii uită repede, iar tinerii nu ştiu cum era când nu exista democraţie.
Dar o cauză a situaţiei actuale poate fi, până la urmă, însăşi calitatea liderilor de azi. Generaţia aflată azi la putere, care a