- Economic - nr. 523 / 12 Aprilie, 2010 E joi si e zi de targ la Sancraiul de Mures, unde a fost mutat iarmarocul din oras. Taranii vin, vin din toate partile, mai mult cu autobuzele decat cu carutele, ca abia de acum incolo vor avea ce sa aduca la piata: purcei, miei, cate un vitel, ca pe ceva trebuie sa faca si ei bani. Din oras poti merge pana acolo cu autobuzul nr. 15, pe care il poti lua de la Piata de zi sau de la Podul Mures. Am si eu drum pana la Sancrai, dar nu la targ, si ma vad inghesuit intre dansii. Dintre cei urcati la pod, unul ii saluta pe cei aflati in autobuz, ca semn ca se cunosc, desi sunt din localitati diferite. Se intreaba ce mai fac si niciunul nu se lauda. Dimpotriva, spun ca in anii de dupa razboi au dat statului mai mult decat au putut, dar s-a facut, totusi, ceva: fabrici, locuinte si destule altele. Acum nu mai avem nimic si nici statul nu are. Tara a fost pradata mai rau decat si-ar fi putut inchipui cineva si nu este nicio speranta de mai bine. Ne-a fost greu cand a trebuit sa predam pamantul, dar copiii s-au dus la scoli in oras si au invatat dupa cum i-a ajutat capul si dupa cum am putut si noi. Acum tara a ajuns rau cum nu se mai poate. Vorbe auzim destule, dar mai toate-s minciuni, iar noi mai traim doar cu nadejdea in Dumnezeu. Coruptia este demascata si combatuta, dar acest lucru se face numai de ochii lumii. Am coborat din autobuz cu totii la aceeasi statie. Ei au luat-o spre targ, iar eu mi-am urmat calea. Astazi imi pare rau ca n-am luat-o pe urma lor, ca s-au dus discutand pe aceeasi tema. Reprezentanti autentici ai taranilor nu avem astazi in Parlament si nici aparatori hotarati ai cauzei lor nu se prea gasesc. Unde esti, Mos Ion Roata? Alesii natiunii ar trebui sa se dovedeasca a fi adevarati luminatori ai satelor, dar putini se ridica la inaltimea acestei indatoriri morale, numai ca prezenta lor, uneori, se dovedeste