Cum a fost cazul la confruntarea dintre Real şi Barca din campionatul cel mai consistent şi mai colorat din lume. Aşii Ronaldo şi Messi, de-o parte şi de alta a baricadei, au amplificat interesul. Aşteptările nu au fost înşelate.

Stadion plin ochi, atmosferă sărbătorească. Aripa bucuriei fâlfâia în noapte, luminând chipurile oamenilor, umanizând şi luptătorii crânceni din arenă care s-au îmbrăţişat înaintea duelului. Scânteia confruntării avea să fie stinsă doar un minut, când s-a cinstit memoria abia dispăruţilor în tragicul accident al avionului polonez zdrobit în hăţişurile unei păduri ruse. Meciul în sine a fost fabulos, la înălţimea năzuinţelor.

Tehnicitate, rafinament, efort nedrămuit, dinamism, viteză, cursivitate, măiestrie, de parcă o mână nevăzută ar fi scuturat în noapte un covor de stele. În ciocnirea dintre Ronaldo şi Messi a avut câştig de cauză starul argentinian, dezinvolt, ager, imprevizibil, eficace, în timp ce marele rival fusese înghiţit de vâltoarea jocului.

Am privit partida într-un colectiv pestriţ, amuzându-mă când cineva, extaziat, a punctat vulgar dar sugestiv deschiderea scorului, exclamând: "E dat în aia Messi, bondocul ăsta!". Peste numai o zi, Liga lui Mitică şi-a etalat derby-ul ei, angrenat feroviarii clujeni şi bucureşteni. Ce schimbări de macaz neinspirate, ce scrâşnet de frâne! Trageţi semnalul de alarmă!