Cind istoria si imaginarul se impletesc, simpatia noastra pentru drama prin care trece in aceste zile natiunea poloneza e mai mult decit fireasca. Pentru romani, Polonia nu e o tara de la nord, indiferenta si vaga. Trecutul si destinul asemanator ne unesc. E firesc sa privim accidentul de la Smolensk, in care presedintele Lech Kaczinski si-a pierdut viata, cu o enorma, inevitabila simpatie. Cititorii isi amintesc, desigur, ca pentru citeva sute de ani Moldova a avut granita comuna cu tara lesilor. Ca Miron Costin si-a facut studiile la Bar. Ca negustorii mergeau la tirgul din Lvov pentru a-si descarca marfa. Ca in biserica din acelasi oras au fost inmormintati citiva pretendenti la tronul Moldovei (Nicoara Potcoava, daca nu ma insel). Ca una din sotiile lui Alexandru cel Bun se numea Ringalla si era de religie catolica. Nobili poloni din romanele lui Sienkiewicz (figuri reale, totusi) aveau, la rindu-le, ca neveste domnite din tara moldovenilor. Se mai povesteste si de juramintul prestat de Stefan cel Mare ca vasal. Peste ani, domnitorii Moghilesti au venit la tronul Moldovei cu ajutor lesesc. A existat, de asemenea, un diferend legendar pentru teritoriul Pocutiei, narat in cronici si cartile de istorie. Osteni din armata aceluiasi Alexandru cel Bun au participat, cu siguranta, la batalia de la Grünwald (1410), in care Polonia s-a confruntat cu puterea ordinului teuton. Episodul e descris de Henryk Sienkiewicz, in marele lui roman intitulat Cavalerii teutoni (in original: Krzyzacy, adica Purtatorii de cruce). Istoria comuna a prilejuit, prin urmare, o literatura comuna, in care eroii si locurile se amesteca, iar granitele dispar. Repet: pentru noi, Polonia nu este o tara indepartata. Ea face parte din imaginarul nostru, asa cum romanii fac parte din imaginarul polonez. Iata basarabenii si moldovenii in descrierea lui Henryk Sienkiewicz: "Nu departe de ei, se aflau ce