Am citit şi articolul lui Lăzăroiu despre Hoară. N-am mai rîs de foarte mult timp aşa.

Hoară e un boxer plin de şiretlicuri. Când adversarul îl încolţeşte şi e deja a obosit, îl ia în braţe. După ce îl ia în braţe, prin surprindere, îl loveşte sub centură sau îl calcă pe picior. Când nu se uită arbitrul, loveşte adversarul cu capul în bărbie. Pe urmă îl ia iarăşi în braţe. Când face piruete întinde piciorul şi îşi seceră adversarul. Trebuie să recunoaştem că nu e deloc un boxer care să respecte vreo regulă.

Cyberpolitica

Micul activist agresiv, complet pe lîngă subiect, stupid, acid, purtător precis de mesaje scrise pe bileţele, acesta este cîştigul ultimilor ani în politica românească. Cristian Preda a criticat zona aceasta cu destulă uşurinţă deşi pe deplin justificat. Din păcate, ei cu mintea lor odihnită şi cu mesajele repetate la nesfîrşit au cîştigat alegerile în ultimii ani. Preda zice aşa:

Domnul Hoară nu e calculat şi se adresează unui segment îngust, cel al activiştilor fanatici. Pe noi nu ne voteză însă doar activiştii fanatici. Oana Badea este în aceeaşi situaţie. În locul acestui gen de discurs, tip reţetă, pe care dumnealor îl folosesc, e nevoie de o atitudine decentă, naturală, nu de roboţei cu mici melodii. Eu, când mă uit la televizor, vreau să văd oameni cu personalitate, care dezbat politic, altfel nu mă uit, pentru că mă irită. (gandul.info)

Foarte corect. Numai că şi mai corect ar fi să mergem mai departe cu acest raţionament şi să vedem că e un fenomen transpartinic şi că, mai mult, acest tip de umanoid purtător de mesaj este noua mare achiziţie a politicii româneşti. Cine are nevoie de personalitate cînd poţi educa mici roboţi pe care să-i trimiţi în front să repete ca papagalii trei prostii, să facă praf dezbateri, iar apoi să mai şi pozeze în victime. Hoară, Badea, dar şi Bănicioiu, Surupăceanu sau Ghişe sînt doa