In patru ani, fondurile publice pentru sanatate s-au dublat in Romania. A simtit vreun beneficiar asta? Dimpotriva. Oamenii spun ca sistemul public merge din rau in mai rau, mamele vin sa nasca la Bucuresti pentru ca nu mai au incredere in medicii din provincie, infirmierele si asistentele au devenit si mai agresive in a-si cere "dreptul".

Si in invatamant, si in sanatate, si in drumuri - toata lumea se vaita ca nu sunt bani.

Cum nu sunt bani, daca fata de anul 2004 toate bugetele institutiilor publice sunt duble?

Compania Nationala a Drumurilor are la dispozitie 1,5 miliarde de euro in 2010, de doua ori mai multi decat in urma cu 4-5 ani, si Ministerul Invatamantului la fel.

Ca in 2009 fondurile au mai scazut, este adevarat, dar ritmul de crestere de 25% pe an intre 2004-2008 a fost suficient de mare incat sa nu fie corectii mari.

Ce lipseste este de fapt eficienta cheltuirii banilor. Cate spitale au fost renovate anul trecut? Cati pacienti au fost ingrijiti in sistemul public?

Simptomatic pentru ineficienta cheltuirii banilor publici este faptul ca institutiile publice nu sunt obligate sa faca rapoarte de activitate.

Orice scoala, spital sau primarie, dar si agentie sau minister ar trebui sa fie obligata sa faca, in primele doua luni ale anului urmator, un raport de activitate pe anul anterior, care sa fie prezentat si dezbatut in sedinta publica si afisat pe site-ul institutiei.

Companiile din toata lumea sunt conduse in functie de rezultatele trimestriale si anuale, in functie de rezultatele obtinute in raport cu angajamentele asumate.

De ce nu ar fi la fel si in sectorul public? De ce nu este obligat guvernul, dar si Parlamentul si Presedintia, sa faca rapoarte anuale despre activitatea lor?

In cate deplasari externe a fost primul-ministru anul trecut? Ce a obtinut? Dar presedintele? Cate masini a achizition