Nu cred în prieteniile marca Facebook. Sau Twiter. Sau Linkedin. De fapt, nu cred că oamenii pot socializa sincer din spatele unor monitoare. Până la urmă, chiar şi în reţelele sociale comunici tot cu prietenii vechi sau pe care i-ai cunoscut face to face. Rareori îţi faci un prieten, cel mai bun prieten, prin metode virtuale.
Poate şi din acest motiv mi-a plăcut teribil ce-a făcut serialul de animaţie “South Park ” , care, săptămâna trecută, în ultimul episod care a rulat deocamdată doar în Statele Unite a parodiat Facebook-ul şi felul în care oamenii (mai ales adolescenţii) se lasă acaparaţi de toată nebunia asta. Mai multe aici.
Până acum în “South Park” majoritatea subiectelor erau alese mai mult pentru a parodia temele controversate de către cei mai conservatori şi făceau deliciul adolescenţilor. Se prea poate ca de data asta, să vină în ajutorul celor care stau doar în faţa tastelor (majoritatea copii care nu ştiu ce pierd prin asta) şi ştiu să comunice doar prin stări create de multe ori artificial şi să-i scoată la plimbare (măcar pe considerentul că e caraghios să stai toată ziua cu ochii-n monitor) poate chiar să-i forţeze la o comunicare verbală normală, cu toate emoţiile adevărate pe care le implică aceasta, nu construite din două puncte şi alte câteva semne de punctuaţie. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Nu cred în prieteniile marca Facebook. Sau Twiter. Sau Linkedin. De fapt, nu cred că oamenii pot socializa sincer din spatele unor monitoare. Până la urmă, chiar şi în reţelele sociale comunici tot cu prietenii vechi sau pe care i-ai cunoscut face to face. Rareori îţi faci un prieten, cel mai bun prieten, prin metode virtuale.
Poate şi din acest motiv mi-a plăcut teribil ce-a făcut serialul de animaţie “South Park ” , care, săptămâna trecută, în ultimul episod care a rulat deocamdată doar în Statele Unite a parodiat
