Unele descoperiri nu şi-au atins scopul iniţial dar, în final, s-au dovedit foarte utile pentru omenire. Cel mai bun exemplu este cel al dentistului Horace Wells, primul medic care a folosit anestezia într-o operaţie în 1844. În trecut, protoxidul de azot era folosit doar pentru amuzament deoarece îi făcea oameni să urle ca hienele. La o petrecere, un prieten al lui Wells a înghiţit prea mult protoxid şi s-a lovit la picior, dar nu a simţit niciun fel de durere. Astfel, protoxidul de azot a devenit o formă timpurie a anesteziei.
Un alt exemplu este cel al unui căpitan de vas olandez din secolul al XVI lea care folosea căldura ca să concentreze vinul astfel încât să fie mai uşor de transportat, iar apoi adăuga apă ca să revină la aceiaşi concentraţie. Astfel, el a descoperit că vinul concentrat este mai bun decât vinul îndoit cu apă. "Brandewijn" în olandeză sau mai simplu brandy ca barmanul să înţeleagă ceea ce comanzi, a devenit o băutură foarte populară în Ţările de Jos.
Zaharina a fost descoperită în 1879 de americanul Constantin Fahlberg, care lucra sub îndrumarea profesorului Ira Remsen la Universitatea John Hopkins din Baltimore. Fahlberg a descoperit gustul dulce al zaharinei, când, după o zi de muncă în laboratorul, a mâncat fără să se spele pe mâini. Gustul dulcii al mâncării era datorat unei substanţe chimice de pe mâinile sale murdare care între timp s-a dovedit ca are foarte puţine calorii. Fahlberg a patentat în secret noua descoperire, iar Remsen, care era directorul Universităţii John Hopkins, nu a primit niciun ban.
În primii ani ai celui de-al doilea război mondial, James Wright lucra pentru firma General Electric şi încerca să găsească un înlocuitor ieftin pentru cauciucul sintetic. În 1943, Wright a făcut un experiment şi a combinat acidul boric cu uleiul de silicon, iar rezultatul a fost plastilina. Deşi plas