După ce Râmnicu Vâlcea şi-a câştigat reputaţia de capitală mondială a hackerilor, iar Bacăul şi-a cucerit, acum doi ani, supranumele de capitală internaţională a falsificatorilor de carduri, anul acesta România a mai dat lumii un reper: Ţăndărei. Descinderea fără precedent a 500 de „mascaţi" ai poliţiilor română şi britanică şi ai jandarmeriei, finalizată cu arestarea a 17 romi care duceau o viaţă de lux de pe urma traficului cu copiii semenilor lor săraci-lipiţi, a zguduit orăşelul ialomiţean din temelii şi a ridicat în acelaşi timp o întrebare: cum a ajuns Ţăndărei capitala traficului de copii?
La Strachina începe deşertificarea
Vreo 13.000 de locuitori are oraşul, dintre care, oficial - spune primarul Vasile Sava (PSD) -, cam 2.000 sunt de etnie romă. Neoficial, sunt mai mulţi şi 90% din ei stau în cartierul Strachina, la marginea Ţăndăreiului, un loc ce pare în curs de deşertificare. Cum intri pe aleea principală, ajungi în Afganistanul românesc. Nici urmă de verdeaţă, nici un copac. Până şi iarba se retrage din calea celor ce o tot acoperă cu zoaie, pungi soioase, ţoale nespălate, urină. Pământul pare otrăvit aici.
Te întrebi cum de uliţele astea poartă nume precum „strada Dreptăţii" ori „strada Libertăţii". În loc de case, cocioabe. Unele au garduri şi porţi, lângă care stau ghem copii de un 1-2, desculţi, năclăiţi, cu mucii groşi întinşi pe faţă. Fraţii lor mai mari răscolesc praful drumului, cu gândul la ziua în care poate îşi vor ridica şi ei palate cu 15-20 de camere, precum cei care-i duc la şterpelit în alte ţări.
„Parlevu franse? Spic ingliş?"
Când vreun necunoscut calcă în Strachina, adună 20 de localnici lângă el mai rapid decât atrage magnetul pilitura de fier. Primarul Sava avertizează că unii vizitatori i s-au plâns de buzunăreală. „Deh, ăia mici sunt şcoliţi afară!", se arată sarcastic un cetăţean matinal. „Minciuni, n
