Raportul, care are trei mii de pagini şi oferă a analiză detaliată a situaţiei, critică neglijenţa fostului şef al guvernului Geir Haarde, a foştilor miniştri de finanţe şi a băncilor, precum şi a precedenţilor şefi ai Băncii centrale şi a autorităţii de supraveghere financiară a ţării, scrie ziarul elveţian Le Temps, citat de Agerpres.

Aceste persoane, care nu mai sunt acum în funcţie, sunt acuzate că nu au comunicat guvernului la începutul lui 2008 diverse informaţii despre starea conturilor islandeze. Li se reproşează, de asemenea, că au hipertrofiat sectorul bancar, dincolo de o limită a bunului simţ; în 2008, ponderea activităţilor financiare ale ţării reprezenta de zece ori valoarea PIB-ului insulei, făcând derizorie orice intervenţie a Băncii centrale în caz de faliment.

"Cele trei bănci principale islandeze au crescut de douăzeci de ori în şapte ani, ceea ce constituie motivul principal al căderii economiei", a afirmat Sigridur Benediktsdottir, membru al SIC, cu ocazia unei conferinţe de presă în capitala Reykjavík. Privatizate în 2002 şi antrenate în criza "subprimelor" câţiva ani mai târziu, băncile Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir au fost naţionalizate de urgenţă în toamna anului 2008 pentru a limita pierderile. SIC reproşează, de asemenea, foştilor lor proprietari că au profitat de poziţia lor pentru a obţine împrumuturi "necorespunzătoare".

În săptămânile imediat următoare anunţului despre starea de faliment a statului, în fiecare dimineaţă, islandezii adunaţi în piaţa centrală din Reykjavik, au manifestat pentru a fi pedepsiţi cei care se fac vinovaţi de această situaţie. "Populaţia are acum un raport despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Avem nevoie de puţin timp ca să-l citim şi să digerăm informaţiile înainte de atrage concluziile necesare", subliniază Gunnar Haraldsson, fost preşedinte al Autorităţii de supraveg