In general, dezbaterea despre stanga, despre viitorul acesteia sau despre reprezentantii ei (partide, miscari, elita culturala) nu a cunoscut niciodata intensitatea traumatizanta pe care dreapta a experimentat-o inca de la inceputul anilor 90.

Si asta datorita faptului ca singurul partid mare de centru-stanga din Romania, PSD, care a cunoscut metamorfoze in perioade politice diferite, FSN/FDSN/PDSR, nu s-a confruntat niciodata cu un real pericol provenit din acelasi spectru politic.

Principalul reprezentat al stangii romanesti nu a dat fata in fata cu vreun adversar puternic din punct de vedere ideologic si doctrinar.

PD, defunctul partid de stanga, nascut din FSN-ul lui Ion Iliescu, metamorfozat in mod oportunist in 2007 in partid de dreapta, nu a fost niciodata indeajuns "de barbat" ca sa poata lupta cu PSD. Nici Petre Roman si nici Traian Basescu nu au putut construi si consolida un partid de stanga ca alternativa la hegemonia marelui urs.

Principala amenintare pe care PSD a resimtit-o si pe care a incercat de fiecare data sa o combata a venit, fie din partea dreapta a spectrului politic, fie din melanjul unor aliante de partide si miscari de dreapta si de stanga (CDR, Alianta DA).

La inceputul anului 2010, PSD pare a fi in declin. Este obosit si surmenat din cauza bataliei cu Traian Basescu si cu partidul pe care il patroneaza. Nu mai este partidul hegemonic din vremea lui Ion Iliescu si Adrian Nastase. Acum este un partid care lupta pentru suprematie impotriva PD-L. Este un partid care se straduieste sa treaca peste esecuri.

Odata cu PSD si stanga se afla la rascruce. Se afla in fata unei provocari identitare. Vrea sa fie de stanga mai mult decat a fost pana acum. Vrea sa fie un partid de stanga modern.

Victor Ponta a preluat un partid debusolat, frustrat, dezorganizat, debilizat,