Doi ochi albaştri şi un zâmbet în care te topeşti pur şi simplu. Veselă, vioaie, blândă şi cuminte. O fetiţă frumoasă, căreia i-am putea spune Degeţica. Nu din pricina staturii, care este normală pentru vârsta de aproape şapte ani. Ci pentru că, evaluată psihiatric, mititica are doar doi anişori. Printr-o minune, ar putea însă creşte.

Măgăruşul nu stă o clipă. Înainte şi-napoi, aleargă cu coama în vânt, nedezlipit de floarea covorului. Cu forţe nebănuite, se avântă de fiecare dată la îndemnul călăreţului: dii, diiii, diiiiii!!! Străbate focos, cu urechile-i lungi de pluş, tărâmuri neştiute, cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene, cu zmei fioroşi şi pitici neastâmpăraţi, cu copii drăgălaşi şi mămici fermecate. În spate, prinsă în vâltoarea călătoriei magice, fetiţa îşi mână prietenul din hamurile de lemn. Nu prea ştie basme. Poate doar desene animate. Dar râde fericită. Îşi strigă bucuria nearticulat, ca orice copilaş de un anişor, vrăjit de primul balansoar. Cu o singură diferenţă: Isabel nu are un an, ci aproape şapte.

„Trebuia s-o scoatem mai devreme“

Isabel Maria s-a născut în 2003. A fost rodul unei căsnicii nefericite, dar acest lucru nu a făcut să fie mai puţin dorită de mama sa, Georgeta. Deşi renunţase să mai spere la fericire, tânăra femeia a mai încercat o ultimă oară să reaprindă flacăra iubirii de altădată. Nu a reuşit - plecările lungi şi dese ale soţului în străinătate, programul obositor de la Marlorex, unde a lucrat pe tot timpul sarcinii, lipsurile materiale şi încercarea de a se adapta într-o locuinţă modestă, închiriată, au dus la prăbuşirea definitivă a căsniciei. În schimb, a apărut Isabel. Cu nota Apgar opt - s-a născut prin cezariană, tricirculară de cordon - fetiţa părea complet sănătoasă. Singurul „inconvenient“ sesizat de medicul obstetrician care a asistat-o a fost starea placentei.

„Mi-a zis: «Ai av