* Nu stim ce v-a mai ramas prin frigider, dupa Sfintele Pasti: pesemne niste bucati de pasca, vreun coltuc de cozonac si, cel mult, niste oua. Nu miel, nu bors, nu vin, nu chestiile spre care romanul s-a repezit din prima. Cind pina si ultima cojita de ou rosu va disparea in negura tomberonului, de-abia atunci romanii vor spune "Ei, gata, s-au ispravit si sarbatorile de Pasti 2010, e cazul sa ne apucam de treaba!". Din cite am vazut noi la televizor, saptamina trecuta, zilele de dupa Inviere au fost dedicate unor datini stramosesti. Nu ne referim aici la datinile rutiere, cum ar fi izbitul pietonului, condusul in stare de ebrietate sau strimbatul la politist, ci la alea pastrate indeosebi in mediul rural. Iata de ce posturile noastre si-au trimis bietii reporteri pe coclauri, pentru a transmite din sate situate in pitoresti zone etnografice sau seismografice materiale inedite despre respectarea traditiei; asa am urmarit cele mai interesante aspecte surprinse la impuscatul cocosului, furatul portilor, furatul carutelor, fugaritul Poganiciului, furatul fusului, stropitul fetelor, udatul flacailor, aruncatul in riu etc. La un moment dat ne-am saturat, am tras linie, am adunat, si ne-a iesit ca datinile astea romanesti de dupa Pasti se invirt in jurul a doua teme principale: prima este tema furtului de porti, carute, ustensile, iar a doua e cea a batjocoririi aproapelui prin diverse cai (fugarit, aruncat in apa, stropit etc). Plus, dupa cum spuneam, datina aia, tare de tot, "impuscatul cocosului". Aceasta ura la adresa cocosilor vine, cu siguranta, de la faptul ca biata oratanie este cea care il trezeste de veacuri pe roman, sa mearga la munca. Asociatiile de protectie a animalelor, ce facem, bre? Si, ca tot venise vorba despre miel, ati mai auzit, anul asta, sa mai spuna careva, pe la televizor, despre asomare sau alte norme europene de belire civilizata? * A propos de