Sambata seara, cei de la Nighlosers, au poposit la Reghin, mai exact în David Club, unde Hanno Hoefer, Octavian “Barila” Andreescu, El Lako Jimy, “Naşu”Claudiu Purcariu, şi Geza Grunzo, au tras o cântare pe cinste, şi de această dată, sonorităţile etno blues-ului au fost cele care au pus stăpânire pe toata crâşma. Introducerea fiind făcută, sculele instalate, Hano Hoefer, solistul trupei, ne-a răspuns la câteva întrebări.

Reporter: Mai suntem balcanici, sau ne-am occidentalizat cu toţii?

Hanno Hoefer: Ne-am balcanizat cu toţii, mai ales nemţii.

Rep.: Noi, ca naţie, cântăm mai mult decât muncim?

H.H.: Nu pot vorbi decât în numele meu. Eu, în mod cert, mai mult cânt decât muncesc.Dar pentru unii, şi cântatul e tot o muncă.

Rep.: Care a fost cea mai interesanta experienţă trăită cu trupa?

H.H.: Au fost mai multe. Am cântat în peşteră, la puşcărie, la spitalul de nebuni, chiar şi la preşedenţie. Toate eu fost interesante. Rep.: Se poate defini etno blues-ul?

H.H.: Doar muzical. Nu prin vorbe.

Rep.: Ne mulţumim cu trei albume sau pregătiţi vreun nou album?

H.H.: O să vină ceva nou, anul ăsta.

Rep.: Reghin, Târgu-Mureş, diferă faţă de alte locaţii unde aţi mai cântat?

H.H.: Nu. Poate doar că le e mai aproape influenţa noastră ardelenească.

Rep.: O urare pentru Jazz & Blues, la cei trei ani.

H.H.: La Mulţi Ani Jazz & Blues si de ce nu, La Mulţi Ani Reghin!

Acestea fiind spuse, tonul petrecerii s-a dat cu tradiţionul “ec, dui, tri, ştar” şi muzica a inceput să sune, podelele să zbârnâie, totul acompaniat de vioara lui El Lako Jimy, Telecasterul lui Hanno, înlocuit la un moment dat de “răzătoarea” de spălat rufe, obiect devenit deja familiar în cadru arsenalului de instrumente a celor de la Nightlosers. Au fost parcurse piese de pe toate cele trei albume ale trupei, Sitting On Top of The W