Vă mai amintiţi de telenovela de la Congresul PSD, cu intriga ţesută de Floriana Jucan în jurul spionării lui Cristian Diaconescu, catindatul care a devenit melancolic şi l-a susţinut pe Mircea Geoană după care s-a plâns că fraţii l-au tradat, astfel că şi-a luat jucăriile şi s-a mutat la “independenţi”?

Trădare, trădare, dar să ştim şi noi!, vorba Conului Caragiale. Dacă tot am fost spectatori la această piesă ieftină, măcar să-i aflăm finalul, deşi procurorii noştri par a fi adepţii postmodernismului, operele lor, numite şi rechizitorii, având de obicei un final deschis.

Să o luăm cronologic. Cu puţin înainte Congresului PSD, Floriana Jucan flutură deontologic pe sticlă un dosar cu 36 de pagini, referitor la Cristian Diaconescu. Jurnalista redevine celebră pentru câteva zile, în timp ce pe atunci vicepreşedintele PSD începe să aibă dubii cu privire la cariera sa politică.

Într-un puseu de virilitate politică, Diaconescu spune că are semnale că persoane din PSD ar fi dispus să i se monitorizeze viaţa pentru a încerca ulterior să-i influenţeze acestuia atitudinea la congres. Nimic despre acţiunile sale din acele zile, care l-ar fi făcut şantajabil, după cum reiese din această declaraţie făcută la Realitatea TV: “Fără a fi străini de cineva din PSD, mi se monitoriza viaţa. Apar semnale că această comandă venea din PSD şi am decis să nu mai stau nicio clipă. Indiferent de gestica mea politică, faptul că 10 zile a fost comandată monitorizarea vieţii mele, a familiei nu are niciun fel de scuză. Am înţeles că acestă monitorizare era destinată influenţării poziţiei mele înainte, după sau în timpul congresului. Am confirmarea că această monitorizare a existat”.

Ulterior, probabil pe măsură ce colegi de altă culoare politică îi oferă informaţii, Diaconescu, după ce pariase pe eşecul lui Geoană, ameninţă cu demisia din PSD dacă se va dovedi că ai lui