Grecia ar fi putut fi vârful unui aisberg care ar fi avut capacitatea de a transforma Uniunea Europeană într-un Titanic al secolului XXI, dacă statele membre ar fi întârziat să-i sară în ajutor. Ajutorul a sosit însă sub forma unei linii de creditare deschisă de statele Uniunii şi completată de Fondul Monetar Internaţional (FMI), iar pieţele financiare s-au calmat. Temporar. Grecia a câştigat timp pentru a-şi face ordine în cheltuieli, deoarece suma disponibilă, de aproximativ 45 de miliarde de euro, este insuficientă pentru nevoile sale imense, Germania, Franţa şi Elveţia au evitat un colaps al propriilor bănci cu expunere mare în Elada, iar România răsuflă uşurată, deoarece se atenuează oarecum presiunea asupra leului.
Ceea ce se întâmplă în Grecia ne afectează pe mai multe planuri, lucru de care banca noastră centrală pare a fi conştientă. Pericolul imediat de care este pândită România, în eventualitatea, improbabilă, a unui colaps al economiei elene este căderea leului, care, fiind o monedă fragilă, se află permanent sub presiunea pieţelor suspicioase. Săptămâna trecută, când îngrijorările privind datoria publică a Greciei au inflamat costurile împrumuturilor acesteia, urcându-le cu 3,7% peste nivelul la care se împrumută Germania, leul s-a depreciat rapid şi masiv, căzând cu 2,5% într-o zi. O depreciere semnificativă, o volatilitate de proporţii a leului, care a părut că se revarsă asupra monedei noastre naţionale, aprecia Nicolaie Alexandru Chidesciuc, economistul-şef al ING Bank România.
Calmul relativ care s-a instalat în pieţele financiare după anunţul de sprijin al UE faţă de Grecia se transmite însă, mai ales, pieţei bancare. Băncile elene au plasat în România credite în valoare de 19 miliarde de euro, sumă considerabilă din perspectiva pieţei financiare româneşti, şi sunt semnatarele acordului de la Viena şlefuit sub bagheta FMI, în care
