- Cultural - nr. 524 / 13 Aprilie, 2010 Am putea spune ca pasiunea e o adevarata conflagratie cosmica in care suntem, uneori, prinsi. Deseori ceva se desteapta in noi, se descopera, se reveleaza, atunci cand ne lasam cuprinsi de o pasiune. O psihologie care continua sa manevreze aptitudini, cu talente, propensiune, capacitati, nu va putea explica acest lucru. Caci, esential in acest sens, nu este ceea ce porneste din noi, ci ceea ce primim. Lumea moderna axata pe actiune tinde sa neutralizeze, sa obtureze pasivitatea fecunda a pasiunilor. Referitor la pasiunea sa pentru invatamant, doamna Maria Rezi imi spunea: "Pasiunea inseamna, concomitent, actiune si pasivitate, comportament in spiritul tendintei pasionale si intrupare a unei fervori pasionale. Pentru a iubi nu e de ajuns sa faci gesturi afectuoase, ci trebuie sa nu te opui, sa te lasi cuprins, sa te deschizi unui sentiment oceanic. Iubirea, care e intotdeauna mai puternica decat cel care iubeste, il cuprinde pe acesta si se intrupeaza in el. Trebuie sa-ti spun ca iubirea este inainte de a se face. Omul trebuie sa devina cel care iubeste, sa fie insasi iubirea, pentru ca sa iubeasca. Eu imi iubesc profesia, pe care am dus-o, si o duc in inimile copiilor si ale dascalilor. Sunt dascalul care traieste aceasta pasiune, pentru ca am devenit o intrupare a ei. Si pot sa-ti mai spun, prietene, ca pasiunea asta a mea este o adevarata nebunie, de aceea lupt cu inversunare pentru intreg invatamantul muresean. Omul este o fiinta pasionala si nici chiar cei care au preconizat o morala a apatiei n-au putut milita pentru cauza lor decat prin cultivarea unei mai inalte pasiuni. Unii spun ca dragostea e oarba. Nu e adevarat. Ea insala numai pe cei ce se insala pe sine, crezand ca iubesc. Iubirea adevarata deschide ochii si acestia pot cuprinde adevarul. Sa nu ne miram, deci, ca un mare filozof al antichitatii a ales calea iub