Cand i-am spus prietenei mele Luminita cat imi place de Dan Puric (cat pana la etajul 95 din 95 si inapoi), a inceput sa rada.
“Aoleo Doria, m-ai innebunit cu pensionarii astia.Ce vezi tu la Dan Puric?”Am mai spus asta, nimic nou sub soare, cred ca de asta si functionam ca prietene (mai rar am functionat cat am fost maritata, recunosc, desi de cunoastem de la 19 ani) pentru ca suntem atat de diferite.
Da, asa se intampla de obicei. Ce nu vad alti oameni (inclusive fetele), vad eu. Sau vad acolo unde altii nu vad mare lucru. Domnul Puric este un asemenea caz. Eu il ador, fetele n-au rabdare pentru el.Ba e prea “ciudat”, prea “pisalog (?)”, prea “complicat” sau prea …”dar ce face el exact? Ca nu e nici cal, nici magar, acum doar vorbeste, asta face ”(mai “studiati” fetelor, mai “studiati”…).
Neste elefante cu trompete scurte. Nimic nu inteleg. ”Noi avem copii Doria, o sa intelegi si tu despre ce e vorba draga (?) ”.
Dan Puric este genial! Mi se pare atat de daruit (dar totusi, culmea, inca modest), atat de complet si complex incat, recunosc, dupa un spectacol sau o conferinta de-a domniei sale imi vine sa ma intreb “oare nu sunt prea ..putina?”. Un fel aparte de a vorbi, un binoclu atat de special prin care vede lucrurile, situatiile, oamenii (de fapt sunt convinsa ca ar vedea si o “craca de tufa de pom” in timp ce ..ceilalti nu ar observa mare lucru) un simt al povestii si un limbaj al trupului incredibil. Am vazut in week-end o emisie a carui protagonist era domnul Puric, mi s-a parut fantastic cate mesaje transmitea numai cu ajutorul mainilor (pentru cine nu stie, noi, oamenii, vorbim cu mainile. Exista manuale speciale care pot invata pe oricine sa citeasca un om doar privindu-i sau observandu-i cu mare atentie mainile) ca sa nu mai spun cate intelesuri se ascundeau in spatele povestilor domniei sale.
In plus, domnul Puric emana cateod
