Daniel Sandru Pentru ca am o senzatie de repetitie cand vad iarasi greve si demonstratii, cand sunt telespectator al unor arestari de importanta capitala si al stirilor privind cresterea somajului, cand aud refrenul discursiv al raportarii numarului de pensionari la cel al salariatilor si cand urmaresc politicieni replicati de la o generatie la alta, am ajuns sa cred ca noi, în Romania, nu avem de-a face, la modul fundamental, cu o criza economica. Desigur, ea exista, însa pe plaiul mioritic criza fundamentala e, de doua decenii încoace, aceea politica. Din acest motiv prefer ca, pentru a-mi explica de ce este înca posibila o astfel de situare a societatii romanesti, sa ma raportez la scrierea de acum mai bine de 60 de ani a economistului si teoreticianului politic austriac Friedrich von Hayek. E vorba despre "Drumul catre servitute", carte publicata în Marea Britanie a anului 1943 si a carei lectura face inutila, pe loc, orice analiza politica actuala. Iar asta pentru ca actualitatea analitica ne mentine într-o comoditate discursiva, abil întretinuta cu nitel marketing politic. Vorba celui invocat, "suntem gata sa acceptam aproape orice explicatie a crizei actuale a civilizatiei noastre, cu o singura exceptie: nu suntem dispusi sa admitem ca starea actuala a lumii ar fi rezultatul unei veritabile erori comise de catre noi si ca urmarirea unora dintre idealurile cele mai dragi noua a produs rezultate complet opuse celor la care ne asteptam" (p. 24 a editiei romanesti, aparuta la Editura Humanitas în 1993). Transland acum, e o realitate a lumii noastre, romanesti, faptul ca, desi a tot clamat necesitatea libertatii si a democratiei, mult-invocatul "popor" (format, la gramada sau în functie de situatie, din intelectuali publici si oameni obisnuiti) se raporteaza cu evlavie la puterea executiva (Guvern si Presedintie, ori invers), dispretuind legislativul si pute