Familia, prietenii, colegii de breaslă, dar şi oameni obişnuiţi l-au condus pe ultimul drum pe scriitorul şi omul de presă George Vasilievici, ieri, în jurul prânzului. Trupul neînsufleţit a fost depus până ieri la Casa Mortuară Niculescu.
Drumul spre cimitir a fost unul destul de lung, presărat de lacrimi şi durere. Apropiaţii săi ţineau în mână lumânări aprinse şi imense coroane de flori, în memoria celui care le-a fost un adevărat prieten dar şi confident. Familia şi rudele au rugat cu disperare reprezentanţii mass-media să încerce să nu facă public cazul. „Părinţii vor să-l înmormânteze pe George în linişte, aşa cum de altfel i-a plăcut să stea şi în timpul vieţii", ne-a spus un apropiat al familiei Vasilievici.
Nici unul dintre cunoscuţii săi nu înţelege de ce a trebuit să se stingă din viaţă la doar 31 de ani. Mai ales pentru că, îşi amintesc aceştia, George Vasilievici îşi făcuse atâtea planuri şi dorea cu ardoare să le ducă la bun sfârşit. Colegii de breaslă povestesc că Vasilievici făcea din orice lucru mărunt şi fără importanţă o adevărată capodoperă literară. Prietenii povestesc cu lacrimi în ochi despre acesta, că era o fire veselă şi plină de viaţă dar totodată extrem de singuratic. „Era un prieten sincer, căruia îi plăcea să se retragă cu gândurile sale. Era genial, era nebun, dar era omul care îţi dădea o gândire pozitivă şi de viitor. Tot timpul era vesel, copilăros, era un copil...", ne spune un apropiat de-al său, Mircea Ţuglea. Ion Ţitoiu, directorul revistei de cultură Tomis, unde era colaborator de mulţi ani de zile, spune despre George Vasilievici că era cel mai bun redactor de până acum. „Mă aşteptam la un asemenea gest. De ce? Pentru că el chiar a anunţat că va face asta în paginile ultimului său roman. Cine va fi curios să îl citească, va reuşi să înţeleagă gestul său necugetat. Am scos chiar şi un album post-mortem numai cu fot