De ce s-a retras autorizaţia de funcţionare a Institutului Cantacuzino?

În primul rînd trebuie să ştiţi că Institutul Cantacuzino a fost păsuit, ani de-a rîndul, fiind considerat un producător strategic. Autorizaţia de fabricaţie, în baza căreia a funcţionat pînă în decembrie anul trecut, a fost emisă înainte ca România să intre în UE. Ca politică generală, e evident că această instituţie trebuie susţinută, avînd în vedere că populaţia României e beneficiarul activităţii pe care o desfăşoară. Indiferent de viziunea politică, ANM are ca misiune implementarea şi verificarea aplicării standardelor care reglementează în mod corect şi eficient producerea medicamentelor de uz uman, inclusiv a vaccinurilor. Statul român poate lua măsuri prin care să-şi susţină producţia internă de medicamente, dar numai cu respectarea legislaţiei europene/naţionale în domeniu.

Indiferent de relaţiile de subordonare/colaborare pe care ANM le are cu alte instituţii ale statului, noi nu judecăm cu percepte strict politice sau strategice, ci cu norme, fiind un for eminamente tehnic, aliniat la tot ceea ce înseamnă „legislaţie europeană“. Pînă pe 17 decembrie 2009 Institutul Cantacuzino avea autorizaţie de fabricaţie în vigoare. Vaccinul pandemic a fost autorizat în vederea punerii pe piaţă, de către ANM, în 26 noiembrie 2009, după evaluarea documentaţiei depuse pentru autorizare şi, bineînţeles, după evaluarea raportului de beneficiu-risc. Din rezultatele studiilor clinice efectuate a reieşit că efectul imunogen al vaccinului Cantgrip e foarte bun, iar reacţiile adverse raportate sînt mai mici sau comparabile cu cele la vaccinul sezonier.

Experienţa ne-a dovedit că, în acel moment, ANM şi factorul politic au luat decizia corectă. Atît în perioada de evaluare a vaccinului, cît şi la momentul finalizării autorizării, ANM a informat, în funcţie de etapă, instituţii şi organis