"Nu se poate juca Cehov printre mese", cam în acest fel era comentată, în urmă cu sase ani, iniţiativa lui Adrian Berinde de a pune în scenă "Salonul nr. 6", dupa o nuvela de A.P.Cehov. După premiera de atunci, optica s-a schimbat radical, ca dovadă că numărul de rechemari la aplauze ale actorilor ajungea pe negândite şi la cinci. În acest an, Adrian Berinde reia piesa, dar cu alţi actori şi din altă perspectivă. Premiera va avea loc în 20 aprilie, la Club Prometheus din Capitală.

Pe lângă muzică, pictură şi poezie, Adrian Berinde a exersat cu succes regia de teatru. Şi pentru că această experienţă nu i-a displăcut şi-a propus să o repete. Imediat ce sănătatea i-a permis, recent a suferit un complicat transplant de ficat, a trecut la fapte.

Astfel, deşi unii ar spune "încă un spectacol", Adrian Berinde se declară foarte mulţumit de teatrul pe care îl face cu "Salonul 6". Este mai "dantelat" şi cu "zece trepte mai sus" decât anterioara punere în scenă, spune regizorul. Cu toate că au fost schimbări de la concept, la distribuţie, întrebarea rămâne constantă "unde sunt nebunii, înăuntru sau afară?"

Adevărul: De ce din nou "Salonul 6" şi nu altceva, de ce acum?

Adrian Berinde: Dacă nu acum, atunci când?! Dacă nu Salonul 6, atunci cine ?! Vorbind serios, mărturisesc că pur şi simplu, am simţit nevoia să reiau acest spectacol, deşi am în minte mai multe proiecte noi. Când l-am pus prima oara în scenă, pentru mine a fost o mare provocare, o experienţă de care m-am bucurat enorm. Şi asta nu numai pentru că a ieşit foarte bine şi a fost extraordinar de bine primit. Ci şi pentru că a pune în scenă un text, şi încă unul atât de bogat ca cel al lui Cehov, a lucra cu actorii, a construi din cuvinte, lumină şi sunet, adică din nimic, din eter, ceva atât de consistent ca emoţia - nodul acela din gât cu care pleca spectatorul acasă- ei, bine, procesul acesta e