Tragedia poloneză readuce această ţară în atenţia tuturor, prilej cu care ar trebui să discutăm serios despre o alianţă de substanţă între Bucureşti şi Varşovia în Uniunea Europeană. Nu e o idee nouă, am mai scris-o şi găsesc noi argumente la diverse conferinţe la care particip şi unde se discută interesele statelor din Est în UE. În mod sistematic observ o coincidenţă a intereselor între România şi Polonia. Interese care nu ţin de conjunctura politică sau de moment, ci de realitatea geostrategică: două ţări din Est, cu structuri economice relativ similare, cele mai mari ţări din Est, care ies în evidenţă într-un spaţiu geografic fragmentat în state mici, două ţări cu electorat conservator, sisteme politice instabile şi teme de dezbatere de multe ori similare.

Pornind de la aceste realităţi nu putem ajunge decât la interese similare. Două dezbateri cruciale pentru viitorul economic european vor avea loc în acest an: reforma politicii agricole comune şi reforma bugetului UE. În ambele cazuri, România şi Polonia au interese comune. Noi avem cea mai mare populaţie ocupată în agricultură (30%), iar polonezii sunt pe locul doi (15%). Ambele ţări ar trebui să se orienteze spre sprijinirea agriculturii de mijloc, bazată pe ferme mijlocii, de familie, conectate la piaţă. În acest sens, Polonia poate fi un model pentru noi. Ei au moştenit din comunism o agricultură slab colectivizată şi au cele mai multe ferme mijlocii-familiale din Europa. Noi avem o agricultură ruptă în două: ferme mici de subzistenţă şi câteva sute de ferme foarte mari. Am mai făcut această pledoarie, iar la Centrul Român de Politici Europene am scos anul trecut un raport cu aceste concluzii: „O ţară şi două agriculturi", octombrie 2009 (autor Lucian Luca). În acest context, România şi Polonia ar trebui să se orienteze spre politici de sprijin pentru agricultura de mijloc, spre limitarea subvenţi