- Editorial - nr. 525 / 14 Aprilie, 2010 Am citit candva, in copilarie, o poveste al carei final, emblematic, mi-l reamintesc din cand in cand.Trebuie sa marturisesc faptul ca ador basmele si ca unul dintre proeiectele mele nefinalizate era sa scriu o... Istorie comparata a personajelor de basm din lumea intreaga. Dar, intre timp, lumea s-a micsorat, copiii de toate varstele stau pironiti acum in fata internetului si prea putini mai citim carti, in general, darmite basme. In povestea aceea _ germana sau ruseasca (nu-mi mai amintesc, dar nu faceti nicio speculatie pe tema asta, nu e relevant!) - era vorba despre un baiat... sa nu zicem neaparat rau, ci mai altfel decat copiii de varsta lui, care isi cauta mereu necazurile cu lumanarea. Crescand el, Diavolul i-a soptit ca il poate conduce spre adancul pamantului, unde se afla flacara vietii vesnice (de unde se vede ca mitul faustic nu a fost creat nici de Marlowe, nici de Goethe, ci exista o intreaga literatura, inclusiv naiva, la mai toate popoarele!), dar ca acolo, in adanc, nu se poate ajunge _ drumul, fiind intortocheat si aflat in bezna _ decat sub o lumina speciala, cea izvorata din inima mamei. Asa se face ca eroul nostru a mers acasa, i-a smuls mamei sale inima din piept si, ridicand-o deasupra capului, ca pe o torta olimpica, a purces, impreuna cu Diavolul, pe calea spre nemurire. Trecand ei printr-o padure deasa, insa, baiatul putand privi numai pana la... varful nasului, s-a impiedicat si a cazut, scapand pretioasa lumina, care s-a rostogolit in haul acela intunecat, atat de jinduit de el, al nemuririi. Iar atunci, din adanc, s-a auzit un glas: "Te-ai lovit, dragul mamei? Te doare?"... Mi-am amintit povestea aceasta, tragica in fond, acum, cand iata, Dumnezeu a vrut ca inima bolnava a Jadwigei Kaczynska, mama celor "doi copii care au furat Luna", sa il tina departe de moarte macar pe unul dintre frati. Ja