Născut în Sălaj, se simte băimărean get beget. Trecut prin boli şi războaie, Iosif Brudaşcă îşi lansează săptămâna viitoare primul volum al său de poezii.

Colonelul în rezervă a avut o copilărie agitată. „Mama m-a născut într-o pădure din judeţul Sălaj. Cu toate că nu ştiu cine mi-e tată, nu mă consider un «copil din flori». Mai degrabă, sunt copilul naturii", declară Iosif Brudaşcă. Nou născutul a fost luat în grijă de bunica sa din partea mamei. „Era o ţărancă simplă, cu mult bun simţ. Tocmai pentru că ea nu ştia carte defel, s-a chinuit enorm să-mi ofere o educaţie aleasă", îşi aminteşte nonagenarul. Aşa se face că veteranul de război şi-a petrecut copilăria în comuna Ciucea, Cluj. „Octavian Goga a fost cel care mi-a insuflat dragostea pentru poezie. Venea la Ciucea în vacanţele de vară, mă lua cu el la castel, împreună cu alţi copii. Ne ospăta pe toţi cu pancove şi limonadă, iar jucăriile noastre erau cuvintele. El m-a învăţat să scriu poezii", povesteşte veteranul.

Pentru a-i face un rost în viaţă, bunica lui l-a trimis la Şcoala de Artă şi Meserii din Baia de Criş, Hunedoara. „Visul meu a fost să pilotez avioane. Am terminat eu şcoala, dar pe urmă am luat calea Capitalei, pentru a mă angaja la o fabrică de vagoane şi ţevi", continuă colonelul. La Bucureşti, s-a înscris la Şcoala Civilă de Pilotaj, pe care a absolvit-o cu cele mai bune calificative. În câteva luni, a primit brevetul de pilotaj civil de la Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei.

Anul 1940 a însemnat încorporarea tânărului în armată. „Am luptat până i-am bătut pe ruşi", declară Iosif Brudaşcă. „Plăcându-mi să zbor, am făcut cerere să fiu admis ca voluntar în Flotila de Aviaţie din Someşeni, Cluj. Am fost acceptat pe loc", spune cu mândrie fostul pilot. „Am pilotat un avion IAR-38, cu care mergeam în recunoaştere pe front. Dacă nu ar fi fost război, mi-ar fi plăcut