Bun, deci s-a stabilit. Cetăţenii care îşi iau concediu medical vor fi verificaţi la domiciliu, cu poliţia. Dacă nu sunt găsiţi acasă, vor fi amendaţi. Trecem peste faptul că nu tre’ să fii neapărat la pat, cu perfuzii, ca să primeşti concediu medical (poţi, de exemplu, să ai ulcer şi să fii la farmacie, să-ţi mai iei nişte tampoane gastrice, taman în momentul în care te caută gaborii). Trecem şi peste ăla că tu poţi să stai cu chirie în Bucureşti, iar mascaţii să năvălească peste maică-ta, la Dorohoi, fiindcă aia e adresa pe care-o ai în buletin. Trecem peste toate şi ne imaginăm un caz ceva mai spectaculos. Vasilescu Georgel are concediu medical pentru depresie. E deprimat rău, a încercat de 16 ori să se sinucidă, e sub tratament psihiatric şi tocmai ce-a primit un concediu medical, să-şi odihnească nervii zdruncinaţi. La uşă îi sună Pleaşcă Marinică, organ al poliţiei aflat la vânătoare de bolnavi falşi:

Vasilescu Georgel (încercănat, nebărbierit, nespălat pe cap, cu unghiile roase până la sânge, privirea în gol şi două ţigări aprinse, una în mână şi una în gură): …

Pleaşcă Marinică: Bună ziua, sunt agent de stradă Pleaşcă Marinică. Am venit să vă verific dacă sunteţi în concediu medical pe bune sau sunteţi plecat în vacanţă, în Bulgaria. Deci sunteţi în concediu medical sau sunteţi în Bulgaria, în vacanţă?

Vasilescu Georgel: Sunt pe dracu’ să mă ia. Sunt nimic. Nimic cu N mare, înţelegeţi? NIMIC, NIMENI şi NICĂIERI, asta sunt. M-aţi deranjat. Adormisem, visam că mor, aţi sunat la uşă şi m-aţi întrerupt.

Pleaşcă Marinică (încurcat): O secundă, că nu v-am înţeles. Cine aţi zis că sunteţi?

Vasilescu Georgel: Sunt un zero, domnule, asta sunt. Sunt un electron rătăcit într-o lume în care au murit toţi atomii. Sunt neantul, sunt abisul, punctul din care a-nceput lumea şi în care se va sfârşi, atunci când se va sfârşi. Sunt, deşi n-aş mai v